Unul din cele mai interesante lucruri care a ieşit din controversa legată de auto-proclamarea de către preşedintele interimar Mihai Ghimpu a ”Zilei Ocupației Sovietice” este intensitatea cu care conducerea actuală de la Moscova se egalează sau se identifică cu puterea Sovietică.  Liderii de la Moscova au luat aproape de inimă ceea ce a făcut Ghimpu şi găsesc în declaraţia lui o critică serioasă.  De ce, rămâne un mister.  Se creează impresia că poziția lui Ghimpu îi ofensează pe conducătorii de la Kremlin şi ai oraşului Moscova pur si simplu din cauza că unii din aceşti oameni au fost formați ca personalități în timpul URSS.  Şi de parcă Moscova oficială nu îşi aminteşte de faptul că toți oamenii din fosta URSS - şi poate în primul rând ruşii înşişi - au suferit straşnic de pe urma acelui regim. 

Poate suntem martori ai unei nostalgii a Kremlinului sau este vorba de alte momente mai complicate din punct de vedere psihologic sau chiar practic, despre care nu putem să ştim.  Dar rămâne un lucru sigur: n-are sens că Republica Moldova sa-l zădăre pe Marele Urs, mai ales când țara a făcut prea puțini paşi că să diversifice destinaţia exporturilor sale.  Posibil Domnul Ghimpu a avut un vis de mai mult timp să anunțe o astfel de ”sărbătoare,” (chestiunea rămâne deschisă: de ce nu se numeşte ”Ziua Comemorării Victimelor” sau aşa ceva similar?) dar efectul care iese ca rezultat este o răscoală în alianță şi probleme cu vânzarea vinurilor moldoveneşti în Rusia.

Moldova de astăzi are nevoie de proiecte care unesc oamenii şi nu îi divizează.  O idee bună în acest sens ar putea să fie o renovare capitală a moştenirii fizice a Moldovei, care a suferit şi în timpul perioadei sovietice şi a Moldovei independente.

În spatele acestei jungle era cândva o casă vie şi  centrală

Curând vor fi alegeri noi şi AIE va fi nevoită să dea dare de seamă nu numai pentru ceea ce a spus, dar şi pentru ceea ce a făcut pe parcursul anului său la putere. Acum mesajul despre ”sărbătoare” este cunoscut şi discutat pe larg de poporul Republicii Moldova, dar oamenii de asemenea ştiu că noul guvern a primit mult sprijin şi mulți bani de la țările şi instituțiile occidentale.  De exemplu, începând cu 2010, România va da 100 de mii de milioane de euro nerambursabili pe parcursul a trei ani.  Prin programul Provocările Mileniului americanii au dat 262 de milioane de dolari SUA pe o perioadă de cinci ani, aceşti bani fiind destinați pentru îmbunătățiri necesare în sectorul agricol moldovenesc şi în infrastructura drumurilor.  Germanii au făcut o contribuție şi chiar polonezii au promis 15 milioane de euro.  Banca Mondială a făgăduit să acorde Moldovei 80 de milioane de dolari SUA numai în 2010 şi Fondul Monetar Internațional deja a făcut o combinaţie de asistenţă financiară care va fi echivalentă cu 570 de milioane de dolari S.U.A.  În urma succesului electoral al AIE a venit în Moldova o inundație de resurse şi în toamnă oamenii vor cere să ştie unde au mers aceşti bani.

Ce frumoasă ar putea fi  această clădire de pe strada Eminescu...

Un efort care ar fi putut să dea repede o dinamică bună şi o ”faţă” pentru schimbări spre bine şi înspre vest ar fi renovarea clădirilor istorice din capitală care sunt (sau cel puţin trebuie să fie) ocrotite de stat.  Zeci de ruine de case frumoase stau în Chişinău şi se risipesc în faţa ochilor.  Cineva ar spune că aşa ceva nu are importanţa în comparaţie cu reconstruirea a 25 de kilometri pe traseul Orhei-Rezina, de exemplu, sau proiecte de gazificare a satelor.  Fără îndoială aceste lucruri sunt importante, dar crearea unei capitale impresionante şi menţinută la nivel european ar oferi multe beneficii.  Ar arăta alegătorilor că este un progres vizibil în lucrul AIE.  Ar da un motiv de mândrie, pentru că Chişinăul are un farmec acum, dar e clar că ar putea să fie mult mai grandios şi mai impunător.  Ar mai convinge oamenii din Transnistria că Republica Moldova se dezvoltă, creşte, este un loc al viitorului, şi ar contrasta bine cu stagnarea de la Tiraspol.  Unii oameni sunt acum îngrijoraţi în legătură cu ”Ziua Ocupaţiei” şi de "restabilirea adevărului istoric."  Posibil ar fi mai de folos să facă o renovare a istoriei fizice, care ar fi mai concretă şi mai utilă.  În fine, aşa un efort concentrat ar crea locuri de muncă acasă pentru oameni în perioada de criză economică.  Şi dacă - după cum spun mulţi la Chişinău - nişte ”interese” puternice mizează ca să rămână aceste clădiri in ruine pentru că să cumpere ieftin pământul de sub ele, atunci aceasta ar fi o oportunitate pentru guvern de a lupta cu corupția şi pentru a dovedi supremaţia legii.

De obicei, istoria îşi aminteşte de oamenii care creează şi construiesc, de oamenii care sunt ”pentru” şi nu numai ”împotriva.”  O capitală moldovenească renovată ar avea un impact pozitiv şi aş fi bucuros să văd un pic de contribuţie financiară a Occidentului pentru un astfel de pas.