CăutareSr
13 octombrie 2019
Comentarii
Interviuri

Gheorghe Russu

Vice-director al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

Bătuţi de soartă şi de stat

Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Săptămîna în imagini
80_4dff5042440a3
80_4dff5046be87a
125_4dff503a2b7e9

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

Asfalt versus Referendum

8 iunie 2010, 11:33

De aici, din Bucureşti, urmăresc cu mare atenţie vânzoleala politică de la Chişinău. Cei 500 de kilometri care mă despart de casă îmi conferă o oarecare libertate şi o perspectivă detaşată. Totuşi, este prea puţin reconfortant să vezi cele două mari lupte politice ce se dau în Moldova. Prima luptă la vedere: între Alianţa IEEEE şi Partidul Celor Retardaţi Mintal! A doua luptă: în “sânii” Alianţei IEEEE! De ce zic “sâni”? Cum sunt mai multe partide, sunt mai mulţi sâni. Sânul PL, sânul PLDM, sânul PDM. Ţâţa AMN a secat demult.

Lupta pentru ciolanul puterii mi s-a părut tot timpul urâtă, grotească şi cred că oamenii ce se luptă în aceste războaie au prea puţine repere morale. Totuşi, până la urmă o accept. La fel accept şi clorul din apa ce curge la robinet. E prost mirositor, dar necesar. Mai greu tolerez lupta din “sâni”. Acolo totul este ascuns şi mult mai murdar. Probabil, frica de comuneaci este o forţă muuuuult mai puternică decât tentaţia ce îi macină pe şefii Alianţei IEEEE de a-şi băga unul altuia gheara în gât. Sfânta gheară vârâtă în beregata prietenului de alianţă este desfătarea supremă în politică. Încă nu-şi permit să se arunce unii asupra altora, dar pe măsură ce ratingul comuneacilor descreşte, iar alegerile se apropie, unghiile li se ascut, părul li se zburleşte. Păruială plăcută, stimabililor!

Nu ştiu prin ce minune s-au pus de acord să facă referendumul, să organizeze alegeri. Perfect. Personal nu mai ştiu dacă merg la vot. Poate da, poate nu… Vedem cum se desfăşoară scărmăneala. Între timp, mă întreb ca tata, care îşi rupe maşina pe drumul Orhei-Rezina, oare câte referendumuri trebuie să se organizeze ca să se toarne asfalt? Mă minunez ca şi bunicul de alegerile anticipate, dar şi de pensia pe care o ridică: doar 50 de euro. Apoi sunt în dilemă ca şi fratele meu, student: oare câte partide trebuie să participe la alegeri ca să aibă unde să muncească după absolvire? În plus, ca şi mama mă consum cu o altă problemă: care partid trebuie să câştige pentru ca sistemul sanitar să trateze, nu să omoare? Ştiu, în răspunsul la aceste întrebări punctuale politicienii ar folosi următoarele îmbinări de cuvinte: viitor luminos, reântoarcerea comuneacilor, responsabilitate civică, datorie cetăţenească şi altele. Voi fi mai cinic decât ei şi vă voi spune: mi-s mai aproape dinţii ca părinţii.


Comentariile vizitatorilor
Comentarii recente:
Nu exista comentarii la acest material.
Va rugăm să vă autentificaţi pentru a lăsa comentarii.
T