CăutareSr
16 decembrie 2019
Comentarii
Interviuri

Gheorghe Russu

Vice-director al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

Bătuţi de soartă şi de stat

Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Săptămîna în imagini
80_4dff5042440a3
80_4dff5046be87a
125_4dff503a2b7e9

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

Un basarabean la Amsterdam

27 iunie 2010, 18:31

Amsterdamul este un loc înţesat de mii şi mii de turişti în care nu te simţi îngrădit şi îngrămădit. Dimpotrivă, libertatea altora te duce dupa ea, te atrage ca un magnet. Vrei ori nu vrei, dar tot vei simţi în aer tinereţea fără margini. Oare o fi, de fapt, marijuana? Amsterdamul este mai curând un vis. Un vis în care poţi să fii tu însuţi sau nu… Am devagat foarte mult în filozofia asta. Mai bine să vă descriu ce am văzut.

 

Era seara când am ajuns în hotel. O ieşire scurtă în oraş, ceva de mâncare într-un restaurant, după care luăm Amsterdamul la picior. Ca nişte fluturaşi ne-a atras; ca nişte gâzuliţe ce vor la lumină, chiar dacă lumina este orbitoare şi arde. Cred că ştiţi unde am mers. Cum să nu ştiţi, cârcotaşilor! Fix spre Red District ne-au dus paşii. În română - cartierul Felinarelor Roşii. O traducere cam greşită. Nu ţin minte să fi văzut felinare şi încă roşii. Totuşi, trebuie să recunosc: nici nu le-am căutat prea mult. Lumea din jur, roiala de la vitrinele cu fetiţe expuse privirilor şi nu doar - o distracţie pe cinste. Oricine vine din Amsterdam este întrebat două lucruri: şi, cum sunt femeile din Red District; şi, ai fumat ceva? Ei bine, prostituatele, care săgetau bărbaţii cu ochii lor machiaţi şi răsmachiaţi, nu erau nici foarte frumoase, nici foarte urâte. Erau potrivite. Dacă ar fi mers pe stradă, în “haine civile”, sunt sigur că nu aş fi întors capul după ele. Dar aşa, erau în geamurile din Red District.

 

Ah, da. Era să uit un detaliu extrem de important, care ne-a făcut deliciul şi hazul chiar din hotel. În camere era o mică broşură cu prezentarea oraşului. În broşură - un text. O să-l citez din memorie: “Bine aţi venit în Amsterdam. Nu trebuie să vă fie jenă să ne cereţi ajutorul. Ştim cu toţii de ce aţi venit aici. Aşa că, avem câteva sfaturi. Nu cumpăraţi droguri pe stradă. S-ar putea să vă facă rău. Chiar dacă vă este prezentată cocaina, extazy nu le cumpăraţi. În cel mai bun caz sunt vitamine. Vă mai sfătuim să nu agăţaţi femei pe stradă. Nu sunt neapărat femei.”

 

Dar să revenim la Red District şi la fetele care aruncau ocheade de după uşi şi geamuri de sticlă. Nu sunt permise pozele pe acolo, aşa că nu pot decât să vă descriu. În mod normal erau câte una în vitrină. Deobicei aveau câte un capot aruncat într-o doară pe umeri. Erau “îmbrăcate”: sutien, chiloţi. Pe plajă lumea este mai goală. Când se plictiseau de machiat începeau “să-şi atragă prada”. “Frumosule, vin-o la mine” îl strigau pe câte unul. Ăla se ducea sau nu. Am fost martor la nişte negocieri. El: “cât mă costă”, ea: “normal, 30 de euro”. El: “cât durează?”, ea: “20 de minute”. De altfel, cineva mi-a zis că erau şi românce, şi ucrainence printre fetiţe. Personal nu am văzut nici una. Când aveau pe cineva - trăgeau perdeluţa. Când nu era trasă jaluzeaua puteai să vezi aranjarea camerei: un pat, nişte haine aruncate, o baie. Simplu, dar eficient.

 

Ne zgâiam noi aşa, iar la un moment dat se apropie un tip. Avea ochii măriţi, pupilele fixe şi un tremur uşor al capului. Cu vorbă înceată, nazală şi aproape în surdină, alb, dar cu limbaj de rapper ratat, tânărul - să fi avut vreo 23 de ani - ne spune: “Hey, man. Do you wanna some coke?”. Nu vrem nici Coca Cola şi nici cocaină, aşa că le refuzăm pe ambele. Omul insistă, nuş’ce avea cu noi: “Man, just taste it. First time is for free. No money maaaaan!” Ăsta-i băgăreţ nu glumă, dar nu prea şi-a găsit clienţii potriviţi. Plecăm. Mie mi-e milă de săracu’. Pare pleoştit. Cine ştie cât de drogat este… Pe scurt, un om pierdut. Între timp, ne-am depărtat de fetele mai zvelte. Ups! Uite şi un geam pentru gay. Măresc pasul. Mi se face scârbă. Vreau să uit că i-am văzut zgarda aia greţoasă din jurul gâtului. Brrrr. După domnu’, vin doamnele. Ditamai doamnele. Sunt femei de vreo 40 de ani. În special negrese. Fumează şi îşi cheamă clienţii spre ferestrele lor. Nu prea vine nimeni. Doar tineri mult prea “veseli” care nu disting bine siluetele lor de hipopotam. Le-a cam trecut sorocul. Acum sunt în marginea cartierului Roşu, mâine poimâine va trebui să se retragă cu totul din breaslă. Îmi ajunge porţia de ţâţe, la culcare.


Comentariile vizitatorilor
Comentarii recente:
Nu exista comentarii la acest material.
Va rugăm să vă autentificaţi pentru a lăsa comentarii.
T