Bătuţi de soartă şi de stat

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

Conformismul versus civismul în societatea moldovenească

Ştirile zilei

• AZI.md îşi schimbă formatul şi conţinutul editorial, Centrul pentru Jurnalism Independent, 5 august 2011, 11:55
• Tinerii moldoveni vor la studii în România, Info-Prim Neo, 4 august 2011, 13:41
• PNUD: Creşterea economică a Moldovei s-a datorat preţurilor crescute la alimente în lume, Radio Europa Liberă, 4 august 2011, 13:37
• Procurorii cercetează cazul agresării lui Oleg Brega, MONITOR MEDIA, 4 august 2011, 13:35
• Chişinăul va avea un buget mai mare cu jumătate de miliard, Info-Prim Neo, 3 august 2011, 15:23
• Fost deputat: Mihai Ghimpu - cel mai slab deputat din primul parlament al R. Moldova, Jurnal.md, 3 august 2011, 15:15

Caracter text

Nici activitatea reţelelor locale ale organizaţiilor neguvernamentale şi nici cea a agenţilor informaţionali nu au rezultat cu debarasarea moldovenilor de fatalismul comunist. Impactul minor al acestor elemente comunitare asupra manifestărilor comportamentale şi ideatice oglindeşte, de fapt, gradul de decădere şi anacronismul sistemului per ansamblu. Toate aceste aspecte au caracterizat pe deplin primul scrutin electoral din 2009, soldat cu încălcările în masă a libertăţilor fundamentale ale omului şi instaurarea unei crize politice longevive.

Diagnosticarea civismului moldovenesc din acel interval de timp denotă politizarea adâncă a celor mai importante sfere ale vieţii statului: administraţia publică locală, educaţia, economia, religia etc. Acest context a avut implicaţii şi asupra proceselor civice din ţară, puternic penetrate de paternalism, reticenţă fie indiferenţă cetăţenească. În consecinţă a fost posibilă perpetuarea şi extinderea conformismului în cadrul societăţii moldoveneşti, ceea ce a favorizat o manipulare mai facilă a opiniei publice de către conducerea comunistă şi „sateliţii" săi (sursele mediatice loiale sau controlate de formaţiunea comunistă, instituţia bisericii majoritare, partidele politice „partenere" etc.).

În paralel cu evoluţia depresivă a dispoziţiei majorităţii populaţiei moldovene, încurajaţi de formaţiunile anti-comuniste, cetăţenii R. Moldova din străinătate au reuşit să suscite atenţia publicului de acasă faţă de alegerile parlamentare. Datorită ataşamentelor sentimentale, dar şi a interdependenţei financiare strânse existente între migranţii moldoveni şi consumatorii direcţi de remitenţe s-a produs un transfer de receptivitate/iniţiativă/civism către ceilalţi cetăţeni.

Impulsul pentru luare de atitudine şi de iniţiativă a fost asigurat şi pe calea tineretului moldovean conştient, activ, dar rareori nepolitizat, care indiferent de apartenenţa etnică sau limba vorbită şi-a exprimat nemulţumirea faţă de abuzurile comise de regimul comunist în timpul procesului electoral, dar şi pe parcursul anilor anteriori. Conexiunile puternice dintre numeroase segmente de tineret şi spaţiul educaţional-cultural românesc a jucat rolul de amplificator al amplelor proteste anti-guvernamentale. Preluarea mesajelor lor de către concetăţenii aflaţi la studii în Occident a extins arealul manifestaţiilor departe de frontierele naţionale, prin intermediul platformelor virtuale de socializare sau în mod tradiţional - sub formă de pichetări în locuri publice.

Chiar dacă aceste iniţiative au condus la schimbarea clasei politice, rezultatul reprezintă în realitate doar începutul unor transformări radicale în modul de gândire şi de comportament al cetăţenilor moldoveni, cu sau fără revendicarea unor perspective politice clare de integrare europeană.

Relaxarea majorităţii societăţii observată după abandonarea puterii de către comunişti are un caracter periculos, deoarece nu este tratată drept un câştig major al elementelor democratice asupra forţelor autoritare. Iar forţele liberal-democrate nu sunt suficient de capabile să neutralizeze definitiv „maşinăria" de propagandă, alimentată şi protejată de comunişti. Totodată, atitudinea binevoitoare a majorităţii populaţiei faţă de Alianţa pentru Integrarea Europeană este la limită de a se transforma în opusul. De aceea, devine imperioasă materializarea eficientă şi curând a iniţiativelor individuale sau a celor lansate de liberal-democraţi împreună cu partenerii lor internaţionali, în special de origine europeană.

Totuşi, satisfacţia de natură iluzorie, legată de slăbirea aparentă a poziţiei Partidului Comuniştilor din Moldova, se ciocneşte cu frustrarea cotidiană reală a cetăţenilor afectaţi de criza economică şi consecinţele guvernării defectuoase a comuniştilor. Iar distanţarea societăţii moldovene de actul de guvernare (prin cultivarea unor surse mass-media dependente şi obediente, inocularea unor informaţii false în opinia publică etc.), la fel ca şi implementarea nechibzuită a reformelor preconizate, vor contribui în continuare la menţinerea unui stil de viaţă conformist-paternalist în rândul moldovenilor.

Devierea de la principiile democratice de interacţiune dintre noua guvernare şi comunitate în general, va permite concreşterea şi mai evidentă a mentalităţii conformiste impregnată în caracterul post-sovietic al multor moldoveni şi în acţiunile lor de ordin civic.

În practică, acest fenomen poate fi sesizat în cazul protestelor pensionarilor de la Chişinău faţă de majorările tarifelor la călătoriile în transportul public şi anularea călătoriile în bază de legitimaţie. Aceşti vârstnici tind să perceapă acţiunile date drept componente ale unei campanii a liberal-democraţilor de lezare a demnităţii lor de pensionari/veterani de „provenienţă sovietică", evitând să le privească din perspectiva echităţii sociale sau a demnităţii umane.

Pentru a împiedica revenirea unor forţe anti-democratice, dar şi a rigidizării puterii actuale, guvernanţii sunt obligaţi să capteze orice semnal negativ emis de societate şi să propună soluţii pentru remedierea situaţiei, încurajând simultan emanciparea deplină a drepturilor omului. Fezabilitatea acestui mecanism va depinde în mare măsură de implicarea şi evoluţia sectorului asociativ, dar şi de varietatea şi impactul condiţionalităţilor evidenţiate de Uniunea Europeană în raport cu R. Moldova.