Bătuţi de soartă şi de stat

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

Basarabia, soluţia germană

Ştirile zilei

• AZI.md îşi schimbă formatul şi conţinutul editorial, Centrul pentru Jurnalism Independent, 5 august 2011, 11:55
• Tinerii moldoveni vor la studii în România, Info-Prim Neo, 4 august 2011, 13:41
• PNUD: Creşterea economică a Moldovei s-a datorat preţurilor crescute la alimente în lume, Radio Europa Liberă, 4 august 2011, 13:37
• Procurorii cercetează cazul agresării lui Oleg Brega, MONITOR MEDIA, 4 august 2011, 13:35
• Chişinăul va avea un buget mai mare cu jumătate de miliard, Info-Prim Neo, 3 august 2011, 15:23
• Fost deputat: Mihai Ghimpu - cel mai slab deputat din primul parlament al R. Moldova, Jurnal.md, 3 august 2011, 15:15

Caracter text

Consulatele de la Bălţi şi Cahul marchează în mod direct

interesul Bu­cureştiului de a acorda într-un ritm mai alert paşa­poarte româneşti cetăţenilor moldoveni care preferă spaţiul european influenţei ruseşti. Moscova se teme, aşa cum scria nu demult Nezavisimaia Gazeta, că în acest fel Republica Moldova va intra în UE „pe uşa din spate", în vreme ce Duma de Stat a Federaţiei Ruse a cons­tatat cu amărăciune, la 15 ani de la înfii­ţarea Comunităţii Statelor Independente (CSI), că „influen­ţa Rusiei în statele limitrofe s-a redus semnificativ" şi că „vacuumul informaţional a fost umplut de resursele altor ţări".

Pentru prima dată în ultimii 60 de ani, România are o stra­te­gie oficială clară faţă de spa­ţiul dintre Prut şi Nistru atunci când declară în Strategia Naţională de Apărare că „prin aderarea Republicii Moldova la spaţiul comun european vor putea fi eliminate ultimele bariere care au separat o naţiune" şi că tru­­­­­­­pele ruse staţionate în Transnis­tria „sunt o ameninţare" la adre­sa ţării. România a dat publicităţii Strategia Naţională de Apărare imediat după ce Germania
i-a cerut Rusiei să-şi retragă militarii şi armamentul din regiunea transnistreană.

România încearcă să urmeze în această zonă tactica nemţilor, dublându-şi interesele politice cu politeţuri pragmatice faţă de Moscova. Ministrul Economiei, Adriean Videanu, a declarat luna trecută, într-un interviu pentru România Liberă, că „prezen­ţa investitorilor ruşi în sectoarele strategice este foarte im­por­tantă", că România este intere­sată să participe la conducta South Stream proiectată de Moscova pentru a duce gaz rusesc în Occident, sugerând în acelaşi timp că priveşte cu simpatie in­teresul investitorilor ruşi pentru noua centrală nucleară pe care vrea să o construiască România. Între timp, compania rusă Lukoil, în parteneriat cu americanii de la Vanco In­ter­na­tional, a primit dreptul de a explora două dintre perimetrele maritime câştigate de România la Haga în procesul cu Ucraina, iar şeful Gazprom, Alexei Miller, a amintit luna trecută că România i-a propus Rusiei o cooperare mai largă în domeniul energetic.

România îşi circumscrie mizele pe termen lung legate de Basarabia deschizând paranteze economice interesante pentru Rusia. În acest fel, consideraţiile curajoase din Strategia Naţională de Apărare prin care România atrage atenţia că „se va implica activ" în demilitarizarea Transnistriei au fost atenuate nu doar de Germania, ci şi de planificata deschidere a porţilor către investitorii ruşi. Încă din 2003 guvernul de la Moscova încearcă să obţină undă verde pentru investiţii, dar lucrurile au fost mereu amânate, nu atât de frica mafiei ruseşti, care ar putea intra aici o dată cu marii oligarhi, ci mai degrabă din cauza prejudecăţilor istorice.

După îmbrăţişările succesive de care a avut parte Moscova din partea Washingtonului, Parisului, Berlinului, oficialii români şi-au dat seama că necesităţile istorice pot fi regândite într-o nouă paradigmă în care victimele nu rămân veşnic victime, iar marile puteri îşi pot schimba zonele de influenţă, amicii sau adversarii. Marko Papic de la Stratford nu este convins că Rusia ar vrea să scoată Basarabia de sub umbrela ei protectoare, dar analizează pentru Europa Liberă şi cealaltă variantă: „Negocierea Moldovei fără Transnistria în schimbul investiţiilor şi al transferului de know-how occidental în Rusia ar putea fi o idee asupra căreia Moscova să reflecteze", după declaraţia Germaniei. Această soluţie ar fi ideală pentru România, dar deocamdată nimeni nu şi-o poate asuma în mod oficial, mai cu seamă că Partidul Comuniştilor nu şi-a jucat încă ultima carte la Chişinău. Folosind tactica nemţească, liderii politici de la Bucureşti i-ar putea totuşi ajuta pe comunişti să iasă din scenă.

Sabina Fati, România Liberă