Roma şi Chişinău: un mesaj european comun

Articol comun semnat de Iurie Leanca, Ministrul Afacerilor Externe si Integrarii Europene al Republicii Moldova, si Franco Frattini, Ministrul Afacerilor Externe al Italiei, care apare la 26 februarie, în ziarele italiene „La Nazione", „Il Giorno", „Il Resto del Carlino" şi „Piccolo di Trieste".

Musulmanul Ali din Bălţata © www.scoaladejurnalism.md

O fantomă: comunismul

Comentarii

• Anneli Ute Gabanyi: AIE trebuie să comunice şi partenerilor occidentali ce are de gând să întreprindă la moment în conformitate cu legea., Radio Europa Libera, 11 martie 2010, 17:26
• Care este preţul energiei electrice ieftine produse de Centrala de la Cuciurgan?, Ion PREAŞCĂ, 26 februarie 2010, 11:54
• Aderarea la UE ca idee naţională a Republicii Moldova - comentariu de Boris Asarov, preşedinte al Asociaţiei „Pro Europa" pentru Info-Prim Neo, Boris Asarov, 24 februarie 2010, 11:46
• Victor Chirilă: Rusia ar putea amplasa rachete în Transnistria doar dacă ar ignora dreptul internaţional, independenţa, integritatea şi suveranitatea teritorială a R. Moldova, Carolina Budesco, Moldova Azi, 17 februarie 2010, 15:47
• Restructurarea întreprinderilor şi datoriilor din sectorul energetic, Ion PREAŞCĂ, 8 februarie 2010, 14:30
• Interviu cu Melanie Marlett, Manager de Ţară al Băncii Mondiale în Republica Moldova, Oficiul Băncii Mondiale la Chişinău, 5 februarie 2010, 11:07

Caracter text

 Cei supăraţi pe anticomunişti se împart, în genere, în trei categorii: bătrânii comunişti, care refuză să-şi renege opţiunile de-o viaţă şi trăiesc, inerţial, din lemnul retoricii de partid, amnezicii, care, hărţuiţi de greutăţi zilnice, cred că până în '89 au trăit în paradis şi puberii, care, având despre comunism o imagine livrescă, indirectă, speculează cochet şi nărăvaş, în umbra eternei stângi occidentale, pe marginea idealurilor nobile ale unui regim, pe care, de fapt, nu l-au cunoscut. Evident, există şi numeroase subcategorii.

Mai sunt, de pildă, câţiva băieţi pofticioşi de succes, care au înţeles repede cât de rentabil e, în lumea de azi, să-ţi califici adversarii drept „neoconservatori de dreapta". Mai sunt şi naturile suave, pentru care comunismul e o nostalgie mai curând literară, alcătuită din suma micilor lor bucurii juvenile (îngheţata pe băţ, joia tineretului, crenvurştii de după defilare etc). Mai sunt, să nu ne sfiim să o spunem, şi proştii puri şi simpli, contragii de profesie şi minţile sucite, aşezate mereu excentric faţă de bunul-simţ şi buna-credinţă.

Ceea ce au în comun aproape toate categoriile de mai sus este ideea fixă că, de fapt, comunismul n-a existat cu adevărat. De câte ori se invocă păcatele comunismului real, tragedia milioanelor de victime ale dictaturii comuniste, malversaţiunile tuturor guvernărilor bolşevice din estul european, din câteva ţări asiatice, sau din Cuba, reacţia apologeţilor e promptă şi definitivă: acolo unde comunismul a fost la putere, el a fost un fals comunism.

A „întinat" gândul bun al originilor ideologice, „s-a abătut" de la principiile infailibile, sublime, boreale ale marxism-leninismului. Marx are încă o dată dreptate: comunismul n-a fost - şi nu este - decât o stafie care bântuie Europa şi lumea. A debutat ca stafie şi a rămas stafie până în ziua de azi. Nu s-a întrupat încă, n-a fost niciodată trăit aievea. Au existat doar câteva eforturi - ratate - de a-i da corp.

Evenimentele de la Chişinău ar fi trebuit, în mod normal, să producă, în tabăra celor care înfierează anticomunismul pre-senil al „reacţionarilor", mici cârcei metafizici, mici dubii şi reevaluări. Nu e cazul. S-a decis rapid că Voronin şi partidul său nu sunt comunişti adevăraţi, ci nişte mafioţi oarecare şi că tinerii din stradă nu au nimic cu comunismul, ci cu sărăcia, nedreptatea, corupţia etc.

Când strigă „Jos comunismul!" au în cap altceva, sau nimic. Faptul că Voronin are acelaşi discurs ca Ceauşescu, că demonstranţii sunt numiţi, ca şi răzvrătiţii din Timişoara, huligani şi vandali, că vinovaţii sunt întotdeauna „oficinele" străine, serviciile secrete ale duşmanilor, dar niciodată defectul structural al sistemului, faptul, aşadar, că oriunde e instalat, comunismul trăieşte în regimul funest al stereotipiei şi minciunii şi că are drept efect prăbuşirea economică ireversibilă, faptul, în sfârşit, că Moscova se manifestă solidar cu o putere nelegitimă, în vreme ce Occidentul ezită precaut între principii şi acomodări tactice, toate acestea nu par să conteze

Contează spălarea încăpăţânată a viciilor evidente şi monumentalizarea unor virtuţi ireale. Victoria electorală a PCRM s-a obţinut, se pare, şi prin numărarea voturilor unor morţi. Împrejurarea e imens semnificativă. Comunismul nu se poate bizui pe o majoritate a viului. Are nevoie de susţinerea unor spectre. Iar ataşamentul tenace al unora pentru idealurile lui „de veacuri" şi pentru „viitorul lui de aur" e o formă de necrofilie.

adevărul.ro