- Mariana Şlapac, vicepreşedinta AŞM: „Pentru distrugerea Chişinăului vechi, cineva ar fi trebuit să ajungă după gratii”, Angelina Olaru, 5 iulie 2011, 17:29
- Pandemia HIV/SIDA din Transnistria nu poate fi controlată, Angelina Olaru, Chisinau/Liudmila Koval, „Profsoiuznie Vesti”, Tiraspol, 23 iunie 2011, 11:38
- Bolnavii grav din regiunea transnistreană se tratează la Chişinău, Angelina Olaru, Chisinau/Liudmila Koval, „Profsoiuznie Vesti”, Tiraspol, 23 iunie 2011, 11:33
- Indiferent de cine va câştiga Primăria, activitatea ei va fi periclitată de lupta dintre partide, Antoniţa Fonari pentru Info-Prim Neo, 17 iunie 2011, 11:38
- Care sunt costurile şi pericolele inflaţiei?, Adrian Lupuşor, Centrul Analitic Independent "EXPERT-GRUP", 10 iunie 2011, 11:16
- Toate drumurile noastre sunt încurcate…, Victoria Paşenţeva, Râbniţa/Gheorghe Budeanu, Chişinău, 30 mai 2011, 17:44
Bătuţi de soartă şi de stat
Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.
Voronin a ordonat, ANRE a executat
<!-- /* Font Definitions */ @font-face {font-family:"Cambria Math"; panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4; mso-font-charset:0; mso-generic-font-family:roman; mso-font-pitch:variable; mso-font-signature:-1610611985 1107304683 0 0 159 0;} /* Style Definitions */ p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal {mso-style-unhide:no; mso-style-qformat:yes; mso-style-parent:""; margin:0in; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; font-family:"Times New Roman","serif"; mso-fareast-font-family:"Times New Roman"; mso-ansi-language:RU; mso-fareast-language:RU;} .MsoChpDefault {mso-style-type:export-only; mso-default-props:yes; font-size:10.0pt; mso-ansi-font-size:10.0pt; mso-bidi-font-size:10.0pt;} @page Section1 {size:595.3pt 841.9pt; margin:42.55pt 42.55pt 42.55pt 56.7pt; mso-header-margin:35.45pt; mso-footer-margin:35.45pt; mso-paper-source:0;} div.Section1 {page:Section1;} -->
Unele mass-media chiar au ignorat-o. Aceasta în pofida faptului că este prima hotărâre de reducere a tarifelor la gaze din ultimii 6 ani. Până acum tarifele la gaze doar au crescut, iar pe timpul guvernării comuniste acestea s-au majorat de peste 4 ori.
Dar nu mărimea tarifelor, ne interesează, ci lipsa de transparenţă, principialitate şi de verticalitate a administraţiei ANRE. Chiar ştiind că preşedintele Voronin şi că guvernul Greceanâi sunt pe ducă, conducerea ANRE a acceptat ca mărimea tarifelor săi fie dictată de preşedinţie. Chiar în ajun, în cadrul unei şedinţe "cu participarea tuturor factorilor de decizie din sectorul energetic al ţării", la care au fost discutate probleme ce ţin de tarifele la gazele naturale, desfăşurate la preşedinţie, Vladimir Voronin a declarat că preţurile la gaze pentru consumatori se vor ieftini cu 10%. Printre factorii decisivi care determină această situaţie Voronin a numit: preţurile reduse la gazele furnizate în Moldova, cursul valutar stabil, precum şi lipsa inflaţiei.
Adică nici nu mai era nevoie de şedinţa ANRE şi de argumentele specialiştilor despre necesitatea modificării tarifelor. A doua zi, ANRE a dat curs „prognozelor” lui Voronin.
Acest lucru este încă un argument în favoarea lipsei de independenţă a ANRE în adoptarea deciziilor privind tarifele la resursele energetice. Nu este prima dată şi ,probabil, că nu este ultima dată când ANRE se conformează directivelor preşedinţiei. De altfel, felul cum înţelegea preşedinţia comunistă rolul ANRE ni-l poate confirma modul în care i se formulau unele ordine din parte preşedinţiei şi consilierilor prezidenţiali. „Nujno ideino-ekonomiceskoe reşenie” (în traducerea noastră ar fi – „E necesară o soluţie ideologico-economică”), după cum se exprima, într-o depeşă adresată ANRE, un reputat ex-consilier prezidenţial în probleme economice. Adică în afară de aspectele economice autoritatea de reglementare ar trebui să se gândească şi la cele ideologice. Acest fapt ne duce la gândul că nu mai era mult ca Agenţia să declare că „Doar mulţumită partidului comunist Moldova are gaze!”.
Neascultarea era pedepsită dur de comunişti. În iulie 2003, bunăoară, pentru că mărimea tarifelor nu a fost coordonată cu preşedinţia, a fost demis directorul general al ANRE, Nicolae Triboi, iar Agenţia a fost nevoită să-şi revizuiască hotărârea.
În aceste condiţii nu exclud posibilitatea ca după instalarea guvernării Alianţei pentru Integrarea Europeană, reprezentanţii acesteia să încerce să facă presiuni asupra administraţiei ANRE pentru adoptarea unor decizii convenabile. Ar putea să se întâmple ca şi în cazul televiziunii publice şi ANRE să trâmbiţeze lumii că este o autoritate independentă şi că AIE nu trebuie să se amestece în treburile ei.
Aşa că obedienţa de până acum a şefilor, i-ar putea juca festa întregii Agenţii. Cu atât mai mult cu cât Guvernul este cel care decide desemnarea şi destituirea Directorilor (inclusiv Directorul General) acestei autorităţi.. Totodată, Guvernul are dreptul să aprobe bugetul ANRE şi astfel să exercite controlul politic. În prezent în Parlament se află un proiect de lege adoptarea căruia ar duce la excluderea intervenţiei Guvernului în procesul de formare a bugetului ANRE. Chiar dacă proiectul este făcut în mare parte conform recomandărilor USAID, majoritatea parlamentară este în drept să ceară un raport asupra cheltuielilor ANRE şi ar putea depista că fostul director general (acum manager la Moldtelecom) a călătorit în străinătate, extrem de mult pe banii publici.
Un alt fenomen îl reprezintă transparenţa decizională în elaborarea şi adoptarea tarifelor. Despre felul cum s-au calculat noile tarife, ce a cerut Moldovagaz şi ce a găsit de cuviinţă să accepte ANRE nu se ştie nimic. De altfel, până acum, nu rare au fost cazurile, când şefii unor întreprinderi energetice, aflau despre modificarea tarifelor şi mărimea lor propusă de Agenţie, doar în cadrul şedinţei ANRE.
Cât despre argumentarea ANRE a noilor tarife, aceasta este pe alocuri cam trasă de păr. De exemplu, Vadim Ceban, directorul general ANRE, a declarat că Agenţia a decis „din considerente de ordin social să menţină tariful preferenţial pentru consumatorii casnici”. E vorba de cei 30 metri cub de gaze, din consumul lunar, pe care toţi consumatorii casnici, bogaţi s-au săraci, ii achita cu un tarif mai mic cu peste 10% decât cel real.
Aceasta nu este decât o relicvă "socialistă" şi nu era treaba Agenţiei să se ocupe de protecţia socială, ci a Guvernului. Declaraţiile privind grija faţă de consumatorul nevoiaş nu sunt decât un act propagandistic. Or, de acest tarif beneficiază atât consumatorul cu o pensie de doar 500 lei, cât şi cel cu venituri de 50 000 lei pe lună. Vara, de exemplu, un pensionar nu consumă mai mult de 10 metri cubi de gaze, pe când ce cei cu centrală termica în casă, pot consuma aceste 30 metri cubi. Un simplu calcul demonstrează ca pensionarul beneficiază de o subvenţie reală de 3 ori mai mică decât în cazul cetăţeanului cu venituri mari. În acest caz "protecţia socială" nu este decât o himeră.
Un alt exemplu este faptul că ANRE nu a anunţat de ce a majorat de două ori tariful pentru serviciile de transport a gazelor şi cu 43,3% - tariful pentru distribuţia şi furnizarea gazelor naturale prin conductele deservite de SRL din cadrul Moldovagaz.
Tarifele preferenţiale pentru unii consumatori duc la discriminarea unor întregi sectoare ale economiei. De pildă, Uzina de ciment de la Rezina cu un consum de gaze egal cu cel al unei centrale electrice, trebuia să plătească un tarif cu 60% mai mare, decât aceasta. Aşa că în 2008, uzina a fost nevoită să renunţe la utilizarea gazului în procesul de producţie în favoarea cărbunelui. Altfel cimentul nu ar fi fost concurenţial pe piaţă.
Nici vorbă de o abordare conformă unor relaţii de piaţă şi în cazul altor tarife sau a principiului enunţat chiar de ANRE precum că "fiecare categorie de consumatori trebuie să suporte integral cheltuielile legate de prestarea serviciului respectiv, cheltuieli care depind de nivelul de presiune a gazoductelor la care sunt conectate instalaţiile".
Experienţa mondială demonstrează că amestecul direct al statului în politicile tarifare, cu tot soiul de tarife preferenţiale are doar efecte negative.
Ion PREAŞCA








