Bătuţi de soartă şi de stat

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

Liberalizarea pieţei energiei în condiţiile Moldovei ar putea fi o ficţiune

Ştirile zilei

• AZI.md îşi schimbă formatul şi conţinutul editorial, Centrul pentru Jurnalism Independent, 5 august 2011, 11:55
• Tinerii moldoveni vor la studii în România, Info-Prim Neo, 4 august 2011, 13:41
• PNUD: Creşterea economică a Moldovei s-a datorat preţurilor crescute la alimente în lume, Radio Europa Liberă, 4 august 2011, 13:37
• Procurorii cercetează cazul agresării lui Oleg Brega, MONITOR MEDIA, 4 august 2011, 13:35
• Chişinăul va avea un buget mai mare cu jumătate de miliard, Info-Prim Neo, 3 august 2011, 15:23
• Fost deputat: Mihai Ghimpu - cel mai slab deputat din primul parlament al R. Moldova, Jurnal.md, 3 august 2011, 15:15

Caracter text

Altfel, ar fi un prim pas de integrare în structurile UE, ceea ce nu pare a fi deloc rău. Pentru aceasta trebuie să adoptăm cât mai rapid redacţiile noi ale legii cu privire la energia electrică şi cea cu privire la gazele naturale. În următorii ani Moldova va urma să respecte un orar de armonizare a legislaţiei naţionale cu aquis-ul comunitar. Este vorba de 13 documente din legislaţia comunitară ce ţin de energia electrică, gaze, mediu, energie regenerabilă şi securitatea livrărilor.

Moldova urmează să îndeplinească un şir de directive europene cu privire la regulile comune pentru piaţa internă a gazelor naturale şi energiei electrice, să ia măsuri de securitate şi siguranţă a alimentării cu energie electrică, să limiteze emisiile în aer pentru anumiţi poluanţi de la centrale electrice mari, să contribuie la promovarea biocombustibililor sau altor combustibili regenerabili pentru transport, să asigure că, de la 1 ianuarie 2013, vor fi consumatori eligibili toţi consumatorii noncasnici, iar de la 1 ianuarie 2015 şi restul consumatorilor.

Nu suntem singurii în atare situaţie. Ucraina tot se grăbeşte să devină şi ea membru cu drepturi depline ale Comunităţii Energetice.

Legislaţia armonizată este doar o parte a problemei. Poate cea mai uşor de rezolvat.

Moldova urmează, însă, să se conformeze unor precondiţii tehnice dure. De exemplu, capacităţile interne de generare ar trebui să acopere cererea în proporţie de 120%. Adică să o depăşească cu 20 la sută. La ora actuală centralele autohtone asigură doar 23-25% din consum. Ele nu pot acoperi nici măcar consumul populaţiei. Specialiştii locali spun că din cauza lipsei de capacitate instalată suficientă pe piaţa internă Moldova nu este în stare să îndeplinească nici prevederile art. 3 al Directivei 2003/54/CE "Obligaţii de serviciu public şi protecţia consumatorului".

În acelaşi timp în următorii 5 ani nu există nici o şansă de majorare a capacităţilor interne de generare. Proiectul construcţiei centralei de la Ungheni, lansat un an în urmă, a rămas deocamdată la stadiul de proiect. Totodată realizarea acestui proiect, orientat spre exportul de energie, nu ar rezolva problema. Construcţia de noi instalaţii şi modernizarea celor vechi necesită investiţii de sute de milioane de euro. Aceasta în timp ce de 13 ani, CET-urile nu au avut parte de investiţii capitale şi produc energie la un preţ de două ori mai mare, ca cel de la Cuciurgan sau de import.

Se pare că soluţia aleasă de fostele şi acceptată şi de noile autorităţi este folosirea Centralei de la Cuciurgan ca furnizor intern. Problema este că această centrală, cu o poziţie dominantă pe piaţă, nu este reglementată în nici-un fel. Centrala este proprietatea companiei ruse Inter RAO EES, care nu are de gând să se conformeze condiţiilor impuse de legislaţia locală.

De asemenea, se menţine riscul ca aceasta într-un moment să majoreze preţul energiei, aşa cum s-a întâmplat în cazul livrărilor din Ucraina, care au început cu un preţ de 2,3-2,4 cenţi şi au ajuns la 5,6 cenţi SUA/kWh.
Unii specialişti susţin chiar că prin proiectele promovate va avea de câştigat doar Centrala de la Cuciurgan şi eventual furnizorii din Ucraina, dacă revin pe piaţa moldovenească.

Tratatul Comunităţii Energetice prevede necesitatea dezvoltării reţelelor de transport ale energiei electrice transfrontaliere (interconexiuni), astfel încât sistemul energetic al regiunii să poată face faţă cererilor de energie ale fiecărui stat. Totodată, este necesar să se extindă reţelele naţionale de transport ale energiei electrice, petrolului şi gazelor naturale care sunt interconectate cu reţelele europene, în scopul facilitării accesului consumatorilor locali la piaţa de energie europeană. Aceasta presupune întărirea si extinderea reţelelor interne şi capacitaţilor de interconexiune necesare dezvoltării conectării la reţeaua UCTE.

Despre necesitatea construcţiei de noi linii de interconexiune cu România se vorbeşte din anul 1992. Deocamdată nici una nu a fost construită. La fel şi pe direcţia Ucraina. De altfel ţara vecină a purces la construcţia de linii electrice de tensiune înaltă, ce ar permite ocolirea teritoriul Moldovei, astfel încât la un moment să se poată izola de sistemul energetic al Moldovei. Fără Ucraina, Chişinăul va deveni şi mai dependent Centrala de la Cuciurgan.

O chestiune extrem de sensibilă este liberalizarea pieţei energiei, care ar urma să aibă loc până la 1 ianuarie 2015. Experienţa ţărilor europene arată că cei mai afectaţi de liberalizare vor fi consumatorii casnici şi întreprinderile mici. Cei mai mult însă vor avea de câştigat consumatorii mari. E o situaţia normală, când pentru industrie tarifele la energia electrică sunt mai mici. Or astfel se stimulează activitatea economică. Totodată de regulă costurile de furnizare a energiei consumatorilor mari, sunt cu mult mai mici decât pentru populaţie. Problema este cum vor privi consumatorii (citeşte alegătorii) o atare situaţie.

Efectele negative ale acestor acţiuni se vor vedea şi mai mult odată cu eliminarea subvenţiilor încrucişate şi trecerea la stabilirea tarifelor diferenţiate pe nivele de tensiune, la energia electrică furnizată consumatorilor finali, factor indispensabil pentru liberalizarea pieţii. În lipsa unui mecanism adecvat de protecţie socială a păturilor vulnerabile ale populaţiei, aceasta ar putea genera nemulţumiri. Or, trecerea respectivă semnifică majorarea tarifelor pentru consumatorii conectaţi la reţelele electrice cu tensiunea de 0,4 kV, în marea lor majoritate consumatori casnici. De exemplu, în statele UE tarifele pentru consumatorii casnici sunt de 2-3 ori mai mari decât pentru cei industriali.

Specialiştii locali apreciază conceptul de liberalizare în condiţiile Moldovei ca pe o ficţiune, un nonsens şi implementarea unei astfel de opţiuni ar fi extrem de costisitoare în termeni economici şi sociali. Potrivit lor, mai multe studii ale experţilor europeni din 2007-2008 constată că Directiva 2003/54/CE privind normele comune pentru piaţa internă de energie electrică este ignorată totalmente sau parţial de 82% din ţările UE. Studiile arată că liberalizarea în realitate nu a permis consumatorilor finali captivi să identifice o sursă viabilă alternativă de furnizare (producători sau furnizori) după preţ si condiţii tehnice, mecanismul de trecere de la un furnizor la altul este unul dificil de realizat şi la nivel de ţară sunt prost reflectate obligaţiile de serviciu public şi universal în legislaţia primară şi mai ales secundară. Din aceste cauze UE se gândeşte acum la o nouă - a treia Directivă pe energetică şi în rândul experţilor apare întrebarea la ce bun, dacă precedentele două 96/92/CE şi 2003/54/CE nu şi-au atins obiectivele principale.

Întrebarea noastră este dacă avem nevoie de o ficţiune?