De ce Moldova a devenit jucătorul nr. 1 pe piaţa contrabandei de ţigări în România

Capturile de ţigări de contrabandă din Moldova din ultima perioadă denotă sau creşterea volumului acesteia, sau o activitate mai eficientă a serviciilor vamale. Ţinând cont de faptul că majoritatea cazurilor de contrabandă cu ţigări sunt depistate la posturile vamale româneşti, concluzia pare una evidentă - acolo se lucrează mai bine. Dar s-ar putea să greşim.

Musulmanul Ali din Bălţata © www.scoaladejurnalism.md

Reforma constituţională - apogeu al crizei sau şansă de aproximare faţă de UE?

Comentarii

• Anneli Ute Gabanyi: AIE trebuie să comunice şi partenerilor occidentali ce are de gând să întreprindă la moment în conformitate cu legea., Radio Europa Libera, 11 martie 2010, 17:26
• Care este preţul energiei electrice ieftine produse de Centrala de la Cuciurgan?, Ion PREAŞCĂ, 26 februarie 2010, 11:54
• Aderarea la UE ca idee naţională a Republicii Moldova - comentariu de Boris Asarov, preşedinte al Asociaţiei „Pro Europa" pentru Info-Prim Neo, Boris Asarov, 24 februarie 2010, 11:46
• Victor Chirilă: Rusia ar putea amplasa rachete în Transnistria doar dacă ar ignora dreptul internaţional, independenţa, integritatea şi suveranitatea teritorială a R. Moldova, Carolina Budesco, Moldova Azi, 17 februarie 2010, 15:47
• Restructurarea întreprinderilor şi datoriilor din sectorul energetic, Ion PREAŞCĂ, 8 februarie 2010, 14:30
• Interviu cu Melanie Marlett, Manager de Ţară al Băncii Mondiale în Republica Moldova, Oficiul Băncii Mondiale la Chişinău, 5 februarie 2010, 11:07

Caracter text

Ceea ce părea a fi o misiune imposibilă, ori total nerealistă din punctul de vedere al raporturilor de forţă în interiorul Parlamentului RM (53 versus 48, urmate de 53 versus 44 versus 4), promite în acest moment să genereze interesante trasee politice, cu riscuri şi critici pe care nu le putem neglija, dar nici exagera. Este evident în acest moment că iniţiativa de revizuire a Constituţiei trebuie să urmeze un parcurs cât mai apropiat standardelor internaţionale existente în acest domeniu, colectând suficienta susţinere politică, dar si absorbind cele mai meticuloase expertize puse la dispoziţie de către Comisia de la Veneţia, alte centre si instituţii specializate în drept constituţional, fără a subestima nevoia publicului larg de a se informa cât mai adecvat asupra scopurilor şi beneficiilor acestui proces.

Mi se pare deplasat totuşi să te aştepţi la consens total în privinţa revizuirii constituţionale, nu în ultimul rând pentru că textul actualei Constituţii a oferit prin contradicţiile şi omisiunile sale avantaje clare unui sistem piramidal de luare a deciziilor şi de monopolizare a puterii în stat. PCRM a criticat de la bun început iniţiativa Preşedintelui în exerciţiu, M. Ghimpu, pe motiv că schimbarea regulilor de joc în timpul jocului ar fi o practică ilicită, pe care o vor contesta la CC. De cealaltă parte, liderii AIE au susţinut politic formarea Comisiei (Comisia pentru reforma constituţională) opinând că, este nevoie de a elimina prevederile care blochează repetat încheierea ciclului electoral. Argumentul regulilor de joc este de departe retoric şi neplauzibil, câtă vreme menţinerea procedurii de blocaj în Constituţie sugerează că am putea asista şi în continuare la repetarea situaţiei curente (de nealegere a şefului statului) şi în cazul unor alegeri anticipate, pe care le cere astăzi PCRM.

Blocarea consecutivă a procedurii de alegere a noului şef de stat, ca urmare a lipsei celor 61 voturi necesare conform art.78-3, care prevede un sprijin politic de 3/5 din deputaţii aleşi. Tocmai din acest motiv, lideri ai AIE şi-au confirmat sprijinul pentru o nouă constituţie, susţinând că-şi doresc o Constituţie funcţională, fără blocaje paralizante pentru procesul politic, care să asigure funcţionarea democratică a instituţiilor statului de drept (Radio Europa Liberă, 13.11.2009). Ministrul Justiţiei, A. Tănase, îşi doreşte ca noua Constituţie să incorporeze şi Declaraţia de independenţă, dar şi anumite prevederi ale Convenţiei Europene la capitolul drepturi şi libertăţi fundamentale, care şi-au făcut vizibilă absenţa, mai ales în ultimii ani. Totuşi, presa din RM a mediatizat încă din decembrie anul trecut şi anumite variaţiuni politice chiar şi în interiorul AIE. Liderul PD, M. Lupu susţinea în luna decembrie ideea modificării doar a unui singur articol din Constituţie, care să permită şefului de stat să fie ales cu majoritatea simplă - 51-52 deputaţi (Deutsche Welle, 03.12.2009). Este interesant de notat că deja spre sfârșit de ianuarie, M.Lupu se declara convins că ar exista şansa evitării unor alegeri anticipate în 2010, sugerând că ar exista teren pentru noi discuţii cu PCRM cu are s-ar putea rezolva pe cale parlamentară acest impas politic (Deca press, 29.10.2010).

Aş dori în acest articol să mă refer la câteva raţiuni ale acestui proces constituţional, care fac din efortul de revizuire a Constituţiei un obiectiv arhinecesar, urgent şi chiar vital pentru calitatea instituţiilor democratice din RM. Prima raţiune ţine chiar de relevanţa unei noi Constituţii în 2010 în raport cu aspiraţiile de integrare europeană, definite de către autorităţile RM drept obiectiv strategic. Chiar dacă negocierile noului Acord de asociere nu presupune în mod necesar şi promisiunea unei aderări imediate la UE, aceasta nu înseamnă că RM nu poate păşi cadenţat spre acest obiectiv, trasându-şi drept element constituţional cursul spre aproximarea normelor sale interne, aderarea la politica externă a UE, chiar în textul noii Constituţii. Cu siguranţă, această abordare va colecta rezonanţă şi credibilitate pe plan intern - din partea cetăţenilor RM, care îşi doresc această aderare la UE, şi pe plan extern - printre aliaţii şi prietenii naturali ai RM. Care ar fi paşii necesari de a fi făcuţi în acest scop? Din numărul de modificări discutate deja de către experţii Comisiei Constituţionale se prefigurează deja importante îmbunătăţiri de structură şi conţinut, totalizând în acest moment peste 69 de articole, care urmează a fi revizuite, completate ori adăugate, faţă de textul Constituţiei actuale. Nu am regăsit printre aceste propuneri iniţiale şi câteva prevederi noi, care ar adapta construcţia constituţională a regimului politic din Republica Moldova la iminenta apropiere instituţională de instituţiile Uniunii Europene, ajutând la facilitarea transpunerii legislaţiei comunitare. Republica Moldova ar trebui să urmeze în această privinţă exemplul altor ţări ale Europei Centrale şi de Est, care au inserat prevederi constituţionale explicite în legătură cu aspiraţiile lor de a obţine statutul de state-candidat în proces de aderare la UE.

Vom menţiona cu precădere următoarele:

Referinţa expresă la aderarea pe viitor a RM la UE.

În acest moment, Constituţia RM din 1994 nu conţine nici o referinţă la procesul de aproximare legislativă, ajustare la legislaţia comunitară (UE) şi nici la un posibil transfer de puteri suverane către instituţiile supranaţionale ale UE, deşi integrarea europeană reprezintă o direcţie strategică pentru marea majoritate a forţelor politice din RM. Menţionăm că această referinţă este comună pentru toate statele care au aderat la UE, având obligaţia de a adopta această prevedere în textul Constituţiei lor, cu mult înainte de a semna Tratatul de aderare la UE. Anumite state au inclus şi clauze interpretative cu privire la participarea lor specifică în cadrul UE, condiţiile de ratificare de către Parlamentele lor a Tratatului UE, recunoscând preeminenţa legislaţiei comunitare asupra dreptului intern. Trecând în revistă practica constituţională a statelor-membre ale UE, am putea constata o serie de idei folositoare pentru viitorul text al Constituţiei RM:

Art.7(2) al Constituţiei Slovaciei prevede că, printr-un tratat internaţional, ratificat şi promulgat conform legislaţiei, statul transferă exerciţiul unei părţi a puterilor sale către Comunităţile Europene şi UE. Actele obligatorii ale Comunităţilor Europene şi ale UE prevalează asupra legislaţiei Slovaciei. Transpunerea actelor obligatorii, care cer aplicarea lor, se va efectua printr-o lege ori ordonanţă a Guvernului, conform prevederilor sale din art.120, para.2. Art.120 (1) oferă Guvernului puterea de a adopta reglementări în privinţa implementării Acordului European de înfiinţare a unei Asocieri între Comunităţile Europene şi Statele Membre, pe de o parte, şi Republica Slovacă, pe de altă parte, şi aplicarea tratatelor încheiate.

În Slovenia, Constituţia prevede că, în temeiul unui Tratat ratificat de Adunarea Naţională, cu 2/3 voturi ale deputaţilor, Slovenia poate transfera exerciţiul unei părţi a drepturilor sale suverane către organizaţiile internaţionale, privind respectarea drepturilor omului şi libertăţile fundamentale, democraţia şi principiile statului de drept, şi poate intra într-o alianţă defensivă cu state, care respectă aceste valori. Constituţia prevede posibilitatea convocării unui referendum pe acest subiect, care se consideră valabil cu votul majorităţii cetăţenilor care participă la el.

Afirmarea explicit a aderării RM la principiile şi valorile UE şi CEDO

Un alt aspect care urmează a fi reflectat în noua Constituţie ţine de întărirea principiilor şi valorilor statului de drept, recunoaşterea explicit a preeminenţei dreptului internaţional în domeniul protejării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, drepturile religioase şi patrimoniale, etc. Statele incluse in lista "ţărilor-candidat pentru aderare" îşi stabilesc ca strategie de actiune - ajustarea structurilor instituţionale, dar şi a politicii externe, in efortul de a deveni compatibile cu orizonturile şi direcţiile de politică externă a UE. Experienţa majorităţii covârşitoare a statelor membre ale UE arată că stabilirea acestor scopuri prin legi ordinare nu este o practică salutabila şi necesită re-evaluare, iar situatia în care RM ar putea adera din proprie voinţă la anumite obiective de politica externa comune ale UE ar fi extrem de folositoare si salutabila, chiar înainte de începerea dialogului politic de aderare instituţională.

Prevederea expresă în Constituţie a dreptului de vot exprimat în cadrul alegerilor pentru Parlamentul European şi interzicerea descriminării cetăţenilor UE în alegerile locale şi naţionale reprezintă un pas foarte important pe calea armonizării legislaţiei şi compatibilităţii cadrului legal cu dreptul comunitar european. Sistemele constituţionale, mai ales cele ale statelor membre ale UE, sunt numite astăzi sisteme deschise, în care Constituţiile reflectă nu doar legislaţia supranaţională, dar şi crearea unor instituţii comune supranaţionale. Constituţiile au pierdut caracterul unor documente strict naţionale, care conservă sistemul politic şi reprezintă, în acest moment, mecanisme de translare a normelor şi proceselor la care participă statele membre ale UE, şi care acceptă autoritatea unor puteri supranaţionale, ceeea ce prespune şi o anumită redefinire a conceptului de suveranitate.

Estonia a adoptat la 14 septembrie 2003, în temeiul art.162 din Constituţia sa, un Act de revizuire a Constituţiei, care prevede că, Estonia poate să se asocieze la UE în conformitate cu principiile fundamentale ale Constituţiei Estoniei, care se va aplica după aderarea deplină la UE luând în consideraţie drepturile şi obligaţiile ce apar din Tratatul de Aderare.

În Ungaria, Constituţia prevede în art.2(a) posibilitatea de a exercita anumite puteri constituţionale cu alte state membre, în capacitatea sa de stat membru al UE, în măsura în care aceasta este necesar pentru a beneficia de drepturile şi obligaţiile conferite prin tratatele fondatoare ale UE şi Comunităţile Europene, puteri care pot fi exercitate independent şi de către instituţiile UE. Art.6 (4) stabileşte că Ungaria trebuie să ia parte activă la consolidarea unităţii europene pentru a atinge libertatea, prosperitatea şi securitatea pentru popoarele Europei.

Drept exemplu elocvent de adaptare constitutional serveşte şi cazul României. Legislatorii români au convenit să includă în prevederile Art.148 (1) din Constituţie clauza explicită de aderare a ţării la tratatele constitutive ale UE cu scopul de a transfera anumite puteri către instituţiile comunitare, după cum şi pentru a exercita în comun cu alte state membre prevederile conţinute în aceste tratate. România a inclus în art.16-4 următoarea prevedere: după aderarea României la UE, cetăţenii UE, care satisfac cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în toate autorităţile publice, urmând ca în art.38 să stabilească că cetăţenii României pot alege şi pot fi aleşi în Parlamentul European, după aderarea ţării la UE. Art.44 conţine prevederea că, proprietatea privată trebuie să fie garantată şi protejată de legislaţie, indifferent de proprietarul ei. Cetăţenii străini şi apatrizii vor putea achiziţiona în proprietate privată terenuri în condiţiile agreate de România la aderarea sa la UE şi alte tratate la care România este parte, în condiţii egale şi termini stabiliţi de legile organice, ori de moştenire legală a unor drepturi. Adaptarea Constituţiei României a inclus şi o prevedere nouă la art.135(1), prin care se stipulează că, economia României este o economie liberă de piaţă, întemeiată pe iniţiativa privată şi concurenţă, iar la art.135 (2) conţine obligaţia statului de a asigura implementarea politicilor de dezvoltare regională, în corespundere cu obiectivele UE.

Art.7 din Constituţia Portugaliei stabileşte posibilitatea încheierii unor acorduri în care Portugalia să poată exercita în comun cu alte instituţii ale UE diverse atribuţii necesare la edificarea şi adâncirea UE. Acest articol contine urmatoarea clauza: ‘Prevederile tratatelor UE şi reglementările stabilite de instituţiile sale (art.8-4) vor avea preeminenţă în raport cu legile interne şi cu respectful principiilor fundamentale ale unui stat democratic de drept'. Constituţia recunoaşte străinilor rezidenţi în Portugalia ‘dreptul de a vota şi de a fi aleşi în alegeri pentru Parlamentul European, în condiţiile unei recunoaşteri reciproce cu alte state ale UE' (art.15). Art.112 prevede transpunerea legislaţiei UE, şi ale altor acte normative în sistemul legal intern sub forma unor legi, ori ordonanţe executive sau legi regionale.

Art.23(1) din Constituţia Germaniei stabileşte ‘participarea statului la dezvoltarea UE, cu scopul de a înfiinţa o Europă unită, consolidată pe principii democratice, sociale şi federale, stat de drept şi subsidiaritate, care garantează un nivel de protecţie a drepturilor fundamentale, comparabile cu cele prevăzute de legea de bază'. În acest scop, statul federal german ‘poate transfera puterile suverane printr-o lege cu acordul Bundesratului'. Art.24(1) al Constituţiei Germaniei Federale stipulează posibilitatea ‘de a transfera puterile suverane către organizaţii internaţionale, atâta timp cât landurile sunt competente să exercite puterile statului şi să îndeplinească funcţiile statului, acestea pot, cu acordul guvernului federal, să transfere anumite puteri suverane unor instituţii transfrontaliere din regiunile vecine'. Cu scopul de a menţine pacea, Germania ‘se poate asocial la un sistem de securitate colectivă, căzând de acord cu limitările asupra puterilor sale suverane în vederea asigurării unei păci durabile în Europa şi întreaga lume'.

După cum se poate de văzut din aceste adaptări constituţionale, statele care aspiră la aderarea lor la UE trebuie să-şi facă foarte conştiincios lecţiile pentru acasă. Este extrem de important ca în procesul de elaborare a unei noi Constituţii să ţinem cont de aceste acţiuni preparatorii care au precedat aderarea ori ajustarea unor state la UE. Toate statele din Europa Centrală şi de Est au depus eforturi susţinute de a-şi amenda chiar înainte de 2004 şi 2007 - perioada valurilor succesive de extindere a Uniunii Europene - legile lor constituţionale cu scopul de a permite cetăţenilor străini, cetăţeni ai UE, să participe în alegerile organizate pe teritoriul lor, să achiziţioneze proprietăţi, inclusiv terenuri de pământ, în temeiul acordurilor încheiate de UE cu aceste state.

Achiesarea (recunoaşterea) drepturilor electorale şi de proprietate pentru cetăţenii europeni reprezintă un pas concret, care manifestă dorinţa de integrare în spaţiul comunitar şi pregătirea structurilor constituţionale de a reflecta această schimbare.

Stabilirea clară în Constituţie a scopurilor politicii externe

Consider important ca noua Constituţie să afirme şi să stabilească direcţiile de bază a politicii externe a RM, definind principiile şi valorile pe care se întemeiază aceasta, precizând responsabilităţile de bază şi competenţele autorităţilor statului în acest domeniu. De la adoptarea Tratatului de la Maastricht, relaţia cu UE influenţează profund definirea politicii externe in toate statele-membre, inclusiv printre „greii" vest-europeni: Franţa, Italia, Germania, in care alinierea la UE este incorporata in textul prevederilor constituţionale. Germania a inclus referinţa explicită la relaţia cu UE, iar Franţa - a specificat raporturile sale cu Comunitatea Europeană şi UE, în timp ce alte state - Portugalia, Grecia şi Spania - au adoptat noi articole, care explică relaţia lor cu UE. Statele -candidat la aderare au urmat exemplul lor, definind in Constituţie, ceea ce reprezintă UE pentru obiectivele de politica externa.

Art.29 din Constituţia Irlandei afirmă devotamentul ţării la idealul de pace şi cooperare cu alte naţiuni, întemeiată pe principiile de justiţie internaţională şi moralitate. În acest fel, Irlanda îşi afirma aderarea sa la principiile de reglementare paşnică a disputelor internaţionale prin intermediul medierii internaţionale şi a deciziilor curţilor internaţionale. Irlanda acceptă principiile general recunoscute ale dreptului internaţional şi modul lor de guvernare în raport cu alte state. Puterea executivă a statului în raport cu domeniul relaţiilor externe se va conduce de prevederile art.28 al Constituţiei şi va fi exercitată prin autoritatea Guvernului. Art.5-1 stabileşte obligativitatea ratificării de către Dail Eireann (Parlament) a tuturor acordurilor internaţionale, care implică schimbări a fondurilor publice.

Grecia stabileşte în art.2(1) al Constituţiei sale că protecţia demnităţii umane reprezintă obligaţia de bază a statului, dezvoltând această prevedere astfel: Grecia, urmând regulile general acceptate ale dreptului internaţional, urmăreşte consolidarea păcii, justiţiei şi întăririi relaţiilor prieteneşti cu alte popoare şi state.

Constituţia Republicii Cehe conţine o referinţă scurtă (art.1-2) - Cehia trebuie să-şi respecte obligaţiile sale ce decurg din dreptul internaţional. In art.10, Constituţia prevede obligaţia Cehiei de a considera acordurile şi convenţiile internaţionale, ratificate de Parlament si promulgate ulterior, ca parte a legislaţiei de drept naţionale, având preeminenţă celei din urmă. Atunci când un acord internaţional cere transmiterea unor puteri ale autorităţilor cehe către organizaţii ori instituţii internaţionale este nevoie (art.10-a-1/2) de aprobarea expresa a Parlamentului pentru ratificarea acordurilor, ori de aprobarea lor prin referendum.

Constituţia Bulgariei prevede în art.24-1 ca politica externă a ţării să fie organizată pe baza principiilor şi normelor dreptului internaţional. Scopul acestei politici este asigurarea securităţii naţionale şi independenţei Bulgariei, prosperitatea şi protejarea drepturilor fundamentale şi libertăţilor cetăţenilor săi, promovarea ordinii internaţionale juste. Mai departe, art.85-1 defineşte funcţiile specific ale Parlamentului în ratificarea ori denunţarea tratatelor şi acordurilor internaţionale, inclusive al celor încheiate cu UE.

Constituţia Ungariei stabileşte drept esenţiale pentru sistemul său de drept intern principiile recunoscute a dreptului internaţional, armonizând legislaţia internă cu obligaţiile asumate pe plan internaţional (art.5).

Europenizarea conceptului de suveranitate

Un alt aspect important pentru conceptul noii Constituţii a RM ţine de redefinirea conceptului de suveranitate naţională (art.2 - Suveranitatea naţională şi puterea de stat), care nu permite în acest moment, în mod explicit, posibilitatea unei delegări de puteri către organizaţii internaţionale, cu excepţia celor care asigură preeminenţa dreptului internaţional şi a convenţiilor ratificate de Parlamentul RM, însă acestea solicită ajustare prealabilă, în funcţie de natura legislaţiei interne. Sigur, anumiţi jurişti zeloşi s-ar putea pronunţa contra acestei propuneri, părând „mai catolici decât Papa de la Roma", şi readucând cu uşurinţă argumente din literatura clasică de specialitate, dar care vor fi spulberate tot atât de uşor de mecanismele concrete de conectare la mecanismele decizionale ale UE.

Constituţia RM face parte din grupul de constituţii excesiv de fixate pe conceptul de suveranitate. Unitatea, indivizibilitatea şi suveranitatea sunt categorii protejate din art.1 al Constituţiei. Teoria dreptului constituţional interpretează în RM prevederile legate de conceptul suveranităţii într-o manieră destul de conservatoare, bazată exclusiv pe lucrările clasice ale legiuitorilor francezi, de precădere pre-moderni.

Prin comparaţie, aproape jumătate din statele UE nu mai menţionează „suveranitatea" de loc în textele lor constituţionale, declarând simplu, că "poporul reprezintă sursa puterii de stat". Doar constituţiile Irlandei, Portugaliei şi Luxemburgului conţin prevederi asupra suveranităţii, diferite de independenţă, acceptând in acelaşi timp transferul unor competente către instituţiile supranaţionale, respectiv extra-teritoriale ale UE.

Toate statele UE conţine prevederi care permit delegarea unor puteri către organizaţii internaţionale, iar 6 dintre aceste - către UE. Prima opţiune ar fi de introdus în noul text al Constituţiei, ca şi în Franţa şi Austria, un capitol special dedicat relaţiei cu UE, care să faciliteze transferul ulterior de obligaţii şi drepturi potenţiale in procesul de aderare la UE, conform practicilor deja existente. Acest capitol ar putea fi inserat imediat după capitolul „Economia naţională şi Finanţele publice", care ar trebui să fie precedat de un Capitol special dedicat relaţiilor internaţionale. O altă opţiune ar fi de a introduce un singur paragraf nou (faţă de textul conţinut în Constituţia actuală a RM), care ar articula 2 aspecte-cheie: (1) delegarea suveranităţii şi (2) legitimitatea democratică prin funcţionarea parlamentului naţional. În plus - există şi alte chestiuni care solicită adaptări de Constituţie, cum ar fi: participarea posibila a Parlamentului în cadrul procesului legislativ al UE, dar şi re-evaluarea ordinii legale interne - prin aderenţa la ‚aquis-ul' comunitar şi reglementările specifice ale dreptului comunitar (UE).

Evoluţia procesului de aderare solicită revizuirea Constituţiei, care să facă posibilă transmiterea unor competenţe „suverane" spre anumite entităţi supranaţionale. Or, această schimbare de paradigma jurisdicţională va influenta şi statutul Curţii Constituţionale, obligata astfel să delibereze asupra relaţiei între dreptul comunitar şi sistemul naţional constituţional, prescrisă interpretărilor, raţionalizării şi explicaţiilor solicitate. Din acest punct de vedere şi Curtea Constituţională trebuie să tranziteze de la asigurarea preeminenţei ordinii interne constituţionale la aplicarea reglementărilor comunitare în legislaţia internă, subscriind efectiv la normele şi reglementările dreptului european, în funcţie de monismul ori dualismul sistemului de drept din care fac parte.

În loc de concluzii:

În susţinerea iniţiativei de revizuire a Constituţiei RM, doresc să afirm că rigiditatea unei constituţii nu înseamnă promisiunea de stabilitate, ci mai degrabă inflexibilitatea faţă de schimbările din societate. Există voci, care susţin că nu ar trebui să ne atingem de Constituţie pentru că numai stabilitatea acestui act oferă garanţii pentru stabilitatea în societate. Imprecis. Una din cele mai cunoscute, mai stabile şi mai respectate constituţii din lume, Constituţia SUA a fost amendată în ultimii săi 200 de ani de 27 de ori.

Cu siguranţă că există şi anumite riscuri legate de revizuirea unei Constituţii - pentru că erorile constituţionale sunt mai greu de corectat decât erorile de politici - dar, acesta nu poate servi drept argument definitiv pentru a bloca un proces de revizuire şi europenizare a Constituţiei, care întruneşte în acest moment toate premizele obiective şi subiective necesare. O constituţie perfect rigidă nu ar putea acomoda cererile insistente faţă de anumite obiective de schimbare, ceea ce ar scutura regimul politic, provocând actorii politici către acţiuni extra-politice. O constituţie cu proceduri flexibile de amendare deschide calea unor schimbări care pot fi absorbite de un regim politic rezonabil, la costuri acceptabile pentru actorii săi. Stabilitatea unei constituţii depinde de numărul jucătorilor cu drept de veto, adică a factorilor, acordul cărora este necesar pentru iniţiativa de amendare. Este oare amendarea constituţiei doar în ceea ce priveşte modul de alegere al şefului statului o idee bună ori nu? Pe termen scurt - da, pe termen lung însă, nimeni nu ne poate asigura că alte blocaje nu ar putea interveni şi pe alte domenii, iar aparenta "stabilitate constituţională" nu ar putea crăpa în alte părţi ale sale, în redacţia anului 1994.

Deşi nu s-a bucurat până în acest moment de o mediatizare sistematică, ideea reformei constituţionale este in acest moment privită cu multa speranţă şi optimism social, observându-se o diminuare a numărului celor iritaţi ori speriaţi de reforma anunţată. Totuşi, trebuie să fim conştienţi de faptul că forţele reacţionare ale PCRM se vor opune din răsputeri acestei revizuiri constituţionale, fie prin isterizarea publicului, fie prin mobilizarea susţinătorilor lor în condiţiile unui viitor plebiscit popular. În aceste condiţii va conta nu doar perfecţiunea textului constituţional, supus consultărilor şi expertizei corespunzătoare, dar şi percepţia publică - favorabilă ori defavorabilă ideii de revizuire a Constituţiei RM. Noua Constituţie trebuie promovată prin avantajul comparativ şi impactul public al celor 2 noutăţi pe care se construieşte această reformă: (a) restituirea dreptului cetăţenilor RM de a-şi alege în mod direct preşedintele statului, şi (b) adaptarea Constituţiei RM la procesul iminent de aderare la UE, ca obiectiv politic şi capacitate internă de ajustare şi aproximare instituţională.

Nu în ultimul rând, actuala reformă constituţională poate şi trebuie să deblocheze deficienţele regimului politic din Republica Moldova, întărind mecanismele de separaţie şi cooperare a puterilor în stat, sub rezerva că acest proces va fi gestionat cu mai multă înţelepciune, dedicaţie profesională şi bunăcredinţă de către actorii politici, care se înghesuie să ne reprezinte la nivel naţional. Este firesc ca în acest proces de pregătire a unei noi Constituţii, numită şi Constituţie în redacţie nouă, să existe şi diverse opinii şi critici acide - nu neapărat exprimate în termeni imperativi faţă de ideile autorilor noului text constituţional. Din păcate, multe critici - care au răsunat în ultimul timp în adresa acestei reforme - s-au canalizat exclusiv (şi excesiv!) pe chestiuni de concurenţă electorală, jocuri intra-politică, de tipul "who get what!", suferind de miopia unor egoisme politice, conjuncturale ori ereditare. Au lipsit din păcate analize lucide şi minuţioase, cu notabile excepţii), asupra beneficiilor pe care această reformă constituţională le poate aduce pe planul consolidării statului de drept şi europenizării instituţiilor şi puterilor publice din RM, aducând la viaţă o lege a legilor, care ar trebui să fie pusă astfel în serviciul general al cetăţenilor aceste ţări.