CăutareSr
12 decembrie 2018
Comentarii
Interviuri

Gheorghe Russu

Vice-director al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

Bătuţi de soartă şi de stat

Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Săptămîna în imagini
80_4dff5042440a3
80_4dff5046be87a
125_4dff503a2b7e9

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

Andrei Volentir

Secretarul Comisiei Electorale Centrale
5 rezultate găsite. Afisare rezultate de la 1 până la 5.
Adevar:

Dle Volentir spune-ti-ne va rog, a fost sau nu incalcata legislatia prin hotararea parlamentului de a organiza alegerile pe 5 iunie? Cum ar trebuie sa reactioneze structurile europene la asa ceva? Este corecta schimbarea regulilor in ajunul alegerilor? Va multumesc anticipat!

Andrei Volentir:
Ca să răspund exhaustiv la întrebarea dvs., va trebui să punctez aupra următoarelor momente.

Stabilirea datei alegerilor este o prerogativă exclusivă a Parlamentului. Conform prevederilor Codului electoral, ziua alegerilor trebuie anunţată din timp, cu cel puţin 60 de zile. Acest interval de timp, numit şi perioadă electorală, este minim necesar pentru a se reuşi organizarea în bune condiţii a tuturor activităţilor menite să asigure caracterul liber şi corect al alegerilor ce urmează a avea loc. Hotărârea Parlamentului nr.51 privind stabilirea datei alegerilor a fost adoptată la 31 martie, adică cu 65 de zile înaintea zilei alegerilor. Hotărârea respectivă, însă, a intrat în vigoare mai târziu, la data publicării în Monitorul Oficial – la 4 aprilie, adică cu 62 de zile înaintea scrutinului. Sub acest aspect, trebuie concluzionat că decizia Parlamentului este întemeiată legal şi întruneşte condiţiile Codului electoral. Subiecţii de drept implicaţi în procesul electoral, am în vedere în primul rând Comisia Electorală Centrală, dispun de o perioadă de timp suficient pentru organizarea în condiţii normale a scrutinului.

Dacă vă referiţi la recentele modificări ale Codul electoral operate de către legiuitor, pot să confirm că, într-adevăr, există o recomandare a Consiliului Europei de a nu interveni în cadrul normativ în ultimele 6 luni înaintea scrutinului. Această recomandare are menirea să descurajeze statele-membre de a schimba regulile jocului în timpul jocului, aşa cum v-aţi exprimat. Însă, trebuie menţionat că directiva dată vizează acele măsuri care au ca scop schimbarea procedurilor electorale de natură să modifice esenţial sistemul electoral al unui stat. De exemplu, schimbarea modalităţilor de atribuire a mandatelor aleşilor. Orice alte modificări de legislaţie, menite să îmbunătăţească procedurile electorale, deşi nu sunt recomandabile în perioada pre-electorală, sunt acceptabile până la urmă. Dar, repet: cu condiţia că acestea îmbunătăţesc cadrul normativ. Şi sub acest aspect, Parlamentul nu pare să fi comis vreun abuz, mai ales că modificările operate la Codul electoral au fost iniţiate de Comisia Electorală Centrală. Ele poartă un caracter strict tehnic şi au fost absolut necesare pentru a exclude un şir de ambiguităţi în ceea ce priveşte aplicarea unor norme ale Codului în cazul alegerilor locale, care, să nu uităm – au un anumit specific. Unicul lucru reproşabil este adoptarea tardivă a acestor modificări. Întârzierea dată nu a facilitat deloc procesul de pregătire către alegerile locale generale anunţate, dar şi a contribuit la lansarea diferitelor speculaţii.
artthur:

cind va fi implementat votul electronic in statul asta !?!??, sunt mii de tineri specialisti ,care pot face retele specializate, iar terminale de vot pot fi constituite pe baza celor de felul Moldpay..... Intrebarea este ;daca e atit de simplu, de ce nu se instituie intr-un stat atit de mic acest tip de votare !?? raspuns mai mult ca precis- deoarece prin intermediul hartiutilor e mai usor de facut frauda

Andrei Volentir:
Implementarea votului electronic nu e atât de simplă cum pare a fi la prima vedere. De acest lucru m-am convins recent, în timpul vizitei oficiale pe care am întreprins-o în Estonia, cu prilejul alegerilor parlamentare din această ţară. Estonia este „pionier” în ceea ce priveşte implementarea noilor tehnologii IT în domeniul electoral. Anume estonienii au fost primii care au votat prin internet, iar începând cu 6 martie 2011 (dată la care au avut loc alegeri parlamentare) au fost primii care au votat prin intermediul sms-urilor. Vreau să vă mărturisesc, însă, că toate aceste inovaţii nu ar fi fost posibile fără un registru naţional al alegătorilor bine pus la punct. Am fost puternic impresionat de felul cât de performant este sistemul de evidenţă a populaţiei şi cât de bine interacţionează diferite instituţii ale statului. Estonienii au carduri de identitate unice, cu un cip încorporat şi care sunt multifuncţionale, în sensul că înglobează în sine permisul de conducere, cardul bancar, abonamentul de transport public etc. Registrul de stat al populaţiei este ţinut de Ministerul de interne, tot el fiind cel care înregistrează interdicţiile şi limitările dreptului de vot. Însă, trebuie menţionat că această instituţie este reformată, este transformată într-un serviciu public şi este compusă din funcţionari civili. Tot acestei instituţii îi revine rolul de a genera listelor electorale, autorităţile electorale neavând nici un rol în acest proces, ele fiind doar beneficiari ai acestui serviciu. În Estonia e mare procentul utilizatorilor activi ai computerului şi internetului, ceea ce facilitează votul electronic. Totodată, însă, trebuie să accentuez că votul electronic nu a anulat votul tradiţional, cu buletine de vot tipărite. Votarea electronică este prealabilă, fiind posibilă doar până în ziua de miercuri înaintea zilei alegerilor. În ziua alegerilor (duminică), se votează tradiţional, din listele electorale de la secţiile de votare fiind excluse persoanele care au votat electronic. Deci, este şi un efort în plus pentru membrii birourilor secţiilor de votare. Dar, imaginaţi-vă cât de bine este pus la punct întregul sistem de vreme ce în 3 zile toată informaţia despre cei care au votat în prealabil ajunge la fiecare secţie de votare în parte!
În concluzie, pentru a ajunge la această performanţă ar trebui să începem reformele de ansamblu ale întregului sistem administrativ. În orice caz, până nu facem ordine la capitolul calităţii listelor electorale, să vorbim despre vot electronic este prematur.
dorian:

Domnule Volentir, considerati o idee buna de a implementa in Republica Moldova, precum in alte state din lume (ex. Australia, Belgia, Grecia etc. ), legea "votului obligatoriu". Astfel incat sa poata fi obligati potentialii votanti de a se prezenta la urne in ziua alegerilor. Ar putea asta sa creeze un interes in randul cetatenilor de a se informa asupra vietii politice si astfel distribuirea alesilor in organele respective, sa fie cat mai reprezentativa pentru toata populatia?
Cand va fi implementat votul electronic si la noi in tara?

Andrei Volentir:
Instituirea “votului obligatoriu” ar însemna să transformăm un drept într-o obligaţie. Aveţi dreptate atunci când aduceţi ca exemple alte ţări, unde există astfel de obligaţii ale cetăţenilor, şi anume, de a participa la treburile publice prin vot. În fiecare din ţările în care este practicat “votul obligatoriu”, însă, există condiţii specifice în care acesta se realizează. În Brazilia sau în Ecuador, de exemplu, votul este obligatoriu doar pentru partea activă a societăţii, pentru cetăţenii cu studii. Oamenii necărturari, precum şi cetăţenii care ating vârsta de 70 de ani, în cazul Braziliei şi 65 de ani, în cazul Ecuadorului, nu mai au obligaţia de a participa la votare.

Putem vorbi mult despre avantajele “votului obligatoriu”, că astfel cetăţenii s-ar responsabiliza etc., doar că înainte de a-l implementa ar trebui amendate un şir de acte normative. Întâi de toate este necesară modificarea art.38 al Constituţiei în sensul transformării dreptului la vot într-o obligaţie. Apoi, o consecinţă logică este oferirea cetăţeanului a opţiunii de vot – „împotriva tuturor”, pentru a soluţiona problema „votului de protest”. Deci, trebuie completat Codul electoral cu aspectele tehnice de realizare a unei astfel de opţiuni. În fine, este necesară ajustarea şi a altor legi sau acte normative ale Guvernului, cum ar fi Codul contravenţional, în vederea instituirii sancţiunilor pentru acei cetăţeni care vor neglija obligaţia de a vota. Prin urmare, este nevoie de o revizuire complexă a cadrului legislativ naţional, iar pentru ca această problemă să ajungă pe agenda publică, este necesară şi voinţa politică a clasei politice.
ValSer:

Salut, as vrea sa stiu cine s-a ocupat de organizarea sectiilor de vot din strainatate, si anume de la Padova. Unde a fost o dezorganizare totala la ultimele alegeri parlamentare si foarte multi nu au reusit sa voteze din cauza acelor conditii.

Andrei Volentir:
Conform Codului electoral, Comisia Electorală Centrală, de rând cu alte autorităţi publice şi instituţii de stat, este responsabilă de organizarea secţiilor de votare pe tot cuprinsul ţării. Secţiile de votare care se constituie peste hotarele R. Moldova sunt în grija Ministerului Afacerilor Externe şi extensiunilor sale extrateritoriale – misiunile diplomatice ale ţării noastre în ţările străine. Întregul proces de pregătire şi organizare a votării în secţiile de votare gestionate de misiunile diplomatice este coordonat anume de Ministerul de externe. Asta e regula în orice stat al lumii – orice lucru legat de extrateritorialitate constituie competenţa exclusivă a ministerului de externe. Nu face excepţie nici ţara noastră.

Potrivit reglementărilor Codului electoral, misiunilor diplomatice le revine sarcina să identifice zonele geografice unde sunt stabiliţi şi locuiesc compact moldovenii în ţările respective. Anume în aceste zone urmează a fi constituite secţiile de votare. Tot misiunile diplomatice ale Republicii Moldova sunt cele care trebuie să estimeze numărul de alegători ce se vor prezenta la urne în ziua votării şi transmite aceste date Ministerului de externe, care, după ce le totalizează, le transmite Comisiei Electorale Centrale şi îi solicită tipărirea a unui număr de buletine de vot care corespunde numărului de alegători identificaţi de misiunile diplomatice în ţările respective. Prin urmare, rolul Comisiei Electorale Centrale este unul pur tehnic, iar responsabilitatea pentru problema ridicată de dumneavoastră o poartă instituţiile pe care le-am nominalizat mai sus. Vina pentru debandada ce a domnit în ziua votării în unele secţii de votare de peste hotare trebuie căutată în alte părţi decât la Comisia Electorală Centrală.
EduardM:

Domnule Volentir, mobilizarea cetăţenilor pentru a participa la procesul de votare este una din priorităţile CEC. Spuneţi-mi Vă rog ce acţiuni întreprinde sau îşi planifică pentru a monitoriza categoriile de cetăţeni care se implică mai activ sau mai pasiv în cadrul alegerilor. Nu credeţi că identificarea categoriilor de cetăţeni care participă mai activ sau mai pasiv la alegeri ar permite fortificarea eforturilor pentru mobilizarea anume pe anumite categorii de ppopulaţie?

Andrei Volentir:
În principiu, mobilizarea cetăţenilor pentru ca aceştia să participe la votare nu este o funcţie proprie Comisiei Electorale Centrale. Codul electoral nu stabileşte în sarcina Comisiei această atribuţie şi nici nu ar fi firesc să se ocupe autoritatea electorală de mobilizarea alegătorilor. Acest lucru trebuie să-l facă partidele politice, candidaţii în alegeri, persoanele interesate. Or, cine altul este beneficiarul votului alegătorilor dacă nu în primul rând candidatul în alegeri? Cu alte cuvinte, fiecare actor politic ar trebui să se îngrijească nu doar de convingerea alegătorilor săi de a le acorda voturile, ci întâi de toate să-i convingă să vina la urnele de vot. Vreau să vă spun cu această ocazie că este şi o practică internaţională – nu autoritatea electorală mobilizează electoratul, ci în primul rând beneficiarii alegerilor, adică partidele politice şi candidaţii persoane fizice.

În ceea ce priveşte mobilizarea anumitor categorii de cetăţeni, iarăşi mă voi repeta – acest lucru trebuie să-l facă subiecţii cointeresaţi. Şi noi avem deja un precedent destul de reuşit în acest sens. Să ne amintim de ultimele alegeri parlamentare, când o anumită categorie de cetăţeni – tinerii – au fost mobilizaţi, printr-o campanie foarte reuşită, de către o organizaţie neguvernamentală de tineret – Consiliul Naţional al Tineretului din Moldova.

Comisia Electorală Centrală este autoritatea care organizează alegerile, adică instituţia care are sarcina de a asigura toate condiţiile necesare pentru ca cetăţenii care candidează pentru diferite funcţii elective să aibă posibilitatea de a-şi face auzită vocea în rândul alegătorilor, pe de o parte, şi cetăţenii care au calitatea de alegător să aibă posibilitatea să facă o alegere liberă între candidaţii propuşi, pe de altă parte. Desigur, în cadrul acestui proces, CEC are şi o funcţie educativă, dar aceasta se rezumă la explicarea procedurilor electorale. Însă, convingerea persoanei de a-şi exercita sau de a se abţine de la exercitarea drepturilor sale – nu ţine de competenţa Comisiei.
T