CăutareSr
18 decembrie 2018
Comentarii
Interviuri

Gheorghe Russu

Vice-director al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

Bătuţi de soartă şi de stat

Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Săptămîna în imagini
80_4dff5042440a3
80_4dff5046be87a
125_4dff503a2b7e9

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

Veteranii Războiului de pe Nistru, dezbinaţi de toate guvernările

La 2 martie, comemorăm, tradiţional, victimele Conflictului armat de pe Nistru. La 19 ani de la începutul oficial al acestuia, veteranii care au luptat pentru integritatea R. Moldova continuă să fie nişte paria în propria lor ţară.
Angelina Olaru, 2 martie 2011, 17:17
 

Pe an ce trece, numărul lor se împuţinează, iar cei care rămân îndură foame, umilinţă şi lipsa unei protecţii sociale reale. Asociaţia republicană a participanţilor la războaie solicită revizuirea şi îmbunătăţirea legislaţiei privind veteranii de războaie, care nu conţine un mecanism de aplicare şi nu corespunde nevoilor actuale ale acestei categorii sociale.

Loc. col. Gheorghe Grinciuc, vicepreşedintele Asociaţiei republicane a participanţilor la războaie, a luptat pe capul de pod Cocieri din prima până în ultima zi. Chiar de la primele focuri, şi-a evacuat familia din Dubăsari, unde i-a rămas casa, în care locuieşte în prezent un cazac. „Mi-am pierdut imobilul, deoarece conform legilor separatiştilor, dacă proprietarii nu locuiesc jumătate de an în casele lor, acestea intră în posesia administraţiei secesioniste. În perioada guvernării comuniste, am fost susţinuţi doar cu promisiuni deşarte", susţine Gheorghe Grinciuc.

„La finele lui 2010, am avut o întâlnire cu Vlad Filat şi cu Marian Lupu, care ne-au dat speranţe că vom fi trataţi ca nişte oameni cu drepturi. Încă de la începutul anilor `90, statul a oferit nişte credite preventive a câte 82 mii de lei pentru fiecare familie, pentru reparaţia sau procurarea apartamentelor. Mulţi dintre camarazii noştri nu au obţinut aceşti bani, deja devalorizaţi, cu care nu poţi cumpăra nicio casă. Sperăm să începem construcţiile pe terenul destinat luptătorilor noştri, cu jumătate din care primarul interimar Vasile Ursu a făcut tranzacţii ilegale, după care a devenit ministrul Transporturilor.

De menţionat că, veteranii transnistreni care au luptat de partea forţelor separatiste trăiesc în condiţii umane: toţi - sută la sută, sunt asiguraţi cu apartamente, cu pensii decente şi cu înlesniri. Se bucură de gratuitate la consumul gazelor şi a curentului electric. Smirnov are mai multă grijă de veteranii lui, decât ai noştri de noi. Şi veteranii din Afganistan sunt trataţi cu mult mai bine decât participanţii Războiului de pe Nistru, dezbinaţi în circa 40 de organizaţii, ca să nu mai reprezinte o putere în stat", consideră vicepreşedintele Asociaţiei republicane a participanţilor la războaie.

De 11 ani de zile, familia unui combatant locuieşte la subsolul unui bloc

În urmă cu aproape trei ani de zile, scriam într-o publicaţie naţională despre soarta familiei unui fost combatant, care de opt ani locuia, în subsolul unui bloc din sectorul Botanica al capitalei, împânzit de şobolani. Iată că se fac 11 ani de când Oleg şi Tatiana Postolache, împreună cu cei patru copii cu vârste între trei şi 18 ani, trăiesc în condiţii de umezeală, frig şi sărăcie extremă.
Ei nu-şi pot obţine dreptul la o casă, deşi legislaţia stipulează dreptul prioritar la apartamente participanţilor la Războiul de pe Nistru.


„Suntem călcaţi în picioare de funcţionari"

„Soţului meu i s-a promis ani de zile apartament ca participant la război. După ce aţi semnalat în presă durerea noastră, la o întâlnire, însuşi Vlad Filat, pe când încă nu era prim-ministru, mi-a ţinut un copilaş în braţe, m-a compătimit, mi-a făcut promisiuni şi m-a dat pe nişte „mâini bune" de funcţionari, cărora nici până azi nu le pasă de familia mea. Copiii au grave probleme de sănătate. Micuţii se îmbolnăvesc mereu de pneumonie, au deja pielonefrită cronică şi dureri permanente de oase. Eu împreună cu fetiţele mai mici avem probleme grave cu rinichii. Una dintre fiice în fiecare primăvară ajunge în spital. Nu beneficiem de niciun fel de facilităţi pentru o familie cu mulţi copii. De câte ori apelez la funcţionarii de la protecţia drepturilor copilului, mă trezesc, ca într-un muzeu", povesteşte Tatiana Postolache.

„Suntem călcaţi în picioare de funcţionari. „Aţi făcut copii, ca să vi-i crească statul?", se stropşeşte câte unul. Din cauza lipsurilor, riscam să nu-mi trimit copiii la şcoală, dar am împrumutat vre-o două sute de euro. Am fi bucuroşi să beneficiem măcar de indemnizaţii pentru combatanţi, dar nu avem parte nici de acelea".

Vecini cu şobolanii

Treptele către subsol par să nu se mai termine. Întunericul, mirosul izbitor de igrasie şi de fecale îmi făceau aproape imposibilă discuţia de câteva minute în locuinţa fostului luptător pentru integritatea RM. Şase suflete, dintre care copilul mezin de nici patru ani, luptă să supravieţuiască în sărăcie incredibilă, ca pe vremea ţarismului rus în Basarabia. Oamenii suportă mucegai, gândaci, umezeală şi şobolani. Viaţa le devine un mare coşmar mai ales când ţevile vechi de canalizare se sparg la subsol, iar autorităţile intervin cu mari întârzieri.

Curios ar fi să aflăm, ce lefuri ar trebui să aibă funcţionarii de la direcţiile municipale de asistenţă socială şi de protecţie a drepturilor copilului ca să intervină în acest caz strigător la cer? Familia Postolache riscă, de asemenea, să rămână pe drumuri, deoarece „camera" lor nu e privatizată, iar privatizarea costă foarte mult pentru ei.

A luptat pentru integritate şi suportă cele mai mari umilinţe în RM

Între 1990-2004, Oleg Postolache a lucrat în calitate de poliţist. Ca reprezentant al MAI, el s-a aflat pe câmpul de luptă de la începutul până la sfârşitul conflictului armat de pe Nistru şi a scăpat de moarte ca prin minune nu o singură dată. Uneori, când are momente de grea suferinţă, omul regretă că nu a fost în locul unor camarazi morţi ori răniţi pe câmpul de luptă. Aceasta pentru că în astfel de cazuri familiile lor şi-au obţinut drepturile.

După război, Oleg s-a căsătorit cu fata care l-a aşteptat mai puţin cu speranţa şi mai mult cu rugăciunea. La început, tinerii au stat la gazdă până se născuse primele două fetiţe. După care, în urma insistenţelor poliţistului pe lângă şefii săi de la Paza Botanica, a obţinut această locuinţă, cu precizarea „temporară". La scurt timp, familia a fost somată de SEL să se evacueze din acel adăpost chiar prin intermediul instanţei de judecată. Angajaţi de la Sanepid au efectuat o inspecţie în respectiva încăpere şi au declarat că acolo este nociv să locuiască oamenii. Ei au rămas şi mai şocaţi, după ce au aflat că familia plătea pentru serviciile comunale tot atât cât pentru un apartament de trei camere.

Copiii, lăsaţi de autorităţi să devină invalizi

Tatiana Postolache ne-a povestit despre „pelerinajele" ei de ani de zile la autorităţile insensibile. „Ani de zile soţul meu a fost dus cu preşul, adică cu promisiunile, de către şefii de la poliţie. Am scris şi la MAI, şi la Urecheanu, şi la Lucinschi. De fiecare dată eram trimişi la primărie. De acolo, la Pretura Buiucani, care ne puneam în „cârca" şefilor de la poliţie. Am fost refuzaţi şi chiar şutaţi. Fostul primar Urecheanu, care se dă mare apărător al celor sărmani, ne-a refuzat categoric. Motivul principal invocat fiind că nu avem viză de reşedinţă în Chişinău. Aceasta în condiţiile în care avem patru copii, trei dintre care au boli cronice dobândite. Trăim cu frica în sân să nu ne îmbolnăvim de tuberculoză. Am fost în situaţia de a ne pierde una din fiice. Într-o zi, brusc i s-a ridicat temperatura la 41 de grade, era ca şi semiparalizată", a spus doamna Tatiana Postolache.

Condiţiile mizerabile de trai nu le descurajează pe Olesea şi pe Andreea, eleve la liceele „Elena Alistar" şi „Liviu Rebreanu" să aibă succese la studii. Una dintre ele face parte dintr-o echipă feminină de fotbal. Deşi învaţă pe note bune, ele suferă enorm. Fetele sunt izolate de ceilalţi colegi, care le jignesc şi le înjosesc doar pentru faptul că nu au o casă. „Copiii râd de mine că locuiesc în subsol. Fac sport, mă descurc de minune la matematică, română şi engleză. Sper să cresc mai repede ca să-mi croiesc o cale mai bună în viaţă", ne-a mărturisit Andreea.

Legea obligă acordarea de apartamente participanţilor la război

Experţi în drepturile copilului declară la unison că autorităţile sunt obligate conform legii să acorde apartament acestei familii în regim de urgenţă. „Desigur e o problemă când solicitanţii de locuinţe nu au vize de reşedinţă în Chişinău. Totuşi, există lege şi decizie guvernamentală, ce consfinţesc prioritatea pentru familiile participanţilor la Războiul de pe Nistru. Astfel, din două motive importante primăria nu are dreptul să refuze familia Postolache: cererea unui fost combatant pentru apartament şi faptul că are patru copii, cărora li se încalcă toate drepturile", a declarat Octavian Vârlan, avocat la Centrul pentru drepturile copilului.

„Subsolul este extrem de nociv, mai ales, pentru micuţi. Oleg Postolache care a luptat pentru integritatea patriei, tot războiul de pe Nistru, nu are nicio vină că a ajuns cu cei patru copii în beciul unui bloc. El a luptat pe diferite poziţii militare, unde a fost trimis la ordinul MAI. De aceea, familia combatantului respectiv trebuia asigurată în mod prioritar cu spaţiu locativ şi din considerentul că este una social-vulnerabilă. Autorităţile au încălcat un şir de legi privind veteranii de razboi şi protectia lor socială, adoptate din 1992 şi pe parcursul anilor.

"Cei care n-au fost pe câmpul de luptă, au obţinut şi câte două apartamente"

Autorităţile locale, cu siguranţă, sunt informate în ceea ce priveşte facilităţile legale de care trebuie să beneficieze veteranii de războaie, mai ales, în cazul unei familii cu patru copii. E strigător la cer felul cum este tratată această familie, mai ales că sunt şi dintre cei care nici nu au participat la lupte, însă au obţinut apartamente", a declarat loc. col. Gheorghe Grinciuc, vicepreşedintele Asociaţiei republicane a participanţilor la războaie. „O serie de persoane intern deplasate de peste Nistru, care nu au fost pe câmpul de luptă s-au refugiat şi au obţinut garsoniere de la autorităţile moldovene, pe care ulterior le-au vândut şi au cumpărat alte apartamente mai spaţioase. Unii au avut câte două apartamente chiar. Ar trebui să existe o monitorizare a acestora. De aceea, primăria a fost şi este obligată să scoată din subsol familia Postolachi şi s-o mute într-o casă nouă.

Asociaţia noastră a obţinut un teren, unde urmează să fie înălţat un complex de blocuri. Sperăm ca măcar anul acesta să demareze construcţiile. Dacă nu are o altă soluţie în cazul familiei Postolache, am sugera Primăriei Chişinău să-i acorde spaţiu pentru un viitor apartament măcar în cadrul acestui complex locativ? Legile trebuie respectate şi nu doar adoptate", observă Gheorghe Grinciuc.

Angelina Olaru, pentru Moldova Azi



Comentariile vizitatorilor
Comentarii recente:
Nu exista comentarii la acest material.
Va rugăm să vă autentificaţi pentru a lăsa comentarii.
T