Bătuţi de soartă şi de stat

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

Schimbarea managerilor, bucuria cui?

Ştirile zilei

• AZI.md îşi schimbă formatul şi conţinutul editorial, Centrul pentru Jurnalism Independent, 5 august 2011, 11:55
• Tinerii moldoveni vor la studii în România, Info-Prim Neo, 4 august 2011, 13:41
• PNUD: Creşterea economică a Moldovei s-a datorat preţurilor crescute la alimente în lume, Radio Europa Liberă, 4 august 2011, 13:37
• Procurorii cercetează cazul agresării lui Oleg Brega, MONITOR MEDIA, 4 august 2011, 13:35
• Chişinăul va avea un buget mai mare cu jumătate de miliard, Info-Prim Neo, 3 august 2011, 15:23
• Fost deputat: Mihai Ghimpu - cel mai slab deputat din primul parlament al R. Moldova, Jurnal.md, 3 august 2011, 15:15

Caracter text

Surse din cadrul ministerului Economiei si Comertului spun ca in locul cadrelor vechi sunt aduse alte noi, care adesea nu au nici studii si nici pregatirea pentru conducerea intreprinderii respective. Astfel, numirea la Energocom in calitate de director general interimar a unui tanar specialist in IT si nicidecum in energetica, iar la conducerea Giuvaier-ului a unui istoric provoaca semne de intrebare sau in cel mai bun caz de nedumerire..

Motivatia demiterii este diversa: de la expirarea termenului de contract, la cererea managerului de plecare din functie.Ultima este insa, in opinia expertilor, frecvent impusa, or multi din manageri fusesera deja confirmati in functie de adunarile generale ale actionarilor, convocate cateva luni in urma. Apropo, in cadrul acestor sedinte reprezentantii statului au sprijinit candidaturilor fostilor manageri. Aceeasi experti afirma ca modalitatea de impunere este standard: managerilor li se aducea la cunostinta ca ar putea fi subiectul unor investigatii sau anchete, ca rezultat al unor incalcari admise (deseori minore) in administrarea intreprinderilor. Asa ca managerii pentru a evita anumite "complicatii" pur si simplu semneaza cererea de demisie, desi de regula incalcarile sunt rezultatul indeplinirii unor directive verbale ale functionarilor de rang inalt. In mod curios, nici unul dintre manageri nu a fost demis pentru incompetenta sau management defectuos ce a dus la prejudicierea intereselor statului si la agravarea situatiei economice a intreprinderilor.

In general, cea mai mare parte a managementului intreprinderilor de stat ar fi trebuit de mult schimbat. Schimbarea insa nu trebuie sa fie doar a managerilor, ci si a stilului si concetiei de administrare. Or, in mod uzual, o intreprindere de stat in Moldova produce pierderi, uneori someri si practic niciodata nu-si plateste datoriile.

Un raport al ministerului Finantelor privind rezultatele monitoringului economico-financiar al intreprinderilor de stat si societatilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, pentru anul 2007 arata ca la intreprinderile de stat venitul anual din vanzari per angajat a fost in mediu de 111,0 mii lei. In acelasi timp la societatile pe actiuni, venitul anual din vanzari per angajat a constituit in 2007, in mediu 285,4 mii lei. Altfel spus eficienta activitatii economice la intreprinderile de stat este de 2,5 ori mai mica fata de societatile pe actiuni, fie ele si cu capital de stat. Daca s-ar compara aceste rezultate cu eficienta activitatii unor firme complet private si mai ales cu capital privat majoritar strain diferenta ar fi de zeci de ori mai mare.

Acelasi raport arata ca in 2007, intreprinderile de stat au obtinut un profit net record de 913,0 mil. lei, sau cu 653,9 mil. lei mai mult fata de 2006. Rezultatul extraordinar se datoreaza insa in cea mai mare parte amnistiei fiscale in urma careia au fost iertate datorii de 459,15 mil. lei, precum si variatiilor de curs valutar. In acelasi timp cu toate iertarile, datoriile debitoare ale intreprinderilor de stat s-au majorat in 2007 cu 269,6 mil. lei si au ajuns la 1983,6 mil. lei.

Aproximativ, aceeasi poveste s-ar ptea relata si in cazul societatilor pe actiuni cu capital de stat, unde majorarea profitului net cu 252,1 mil. lei s-a datorat in mare parte aceeiasi amnistii fiscale in urma careia au fost iertate datorii de 281,24 mil. lei.
Un caz elocvent in acest sens ar fi SA Moldovagaz, care a inregistrat in 2007 un profit record - de 542,9 mln lei, fata de pierderile de 227,3 mln lei din 2006. Rezultatul insa se datoreaza in special diferentelor de curs leu/dolar, ceea ce si a permis reducerea datoriei acumulate in anii precedenti fata de concernul rus Gazprom. Altfel zis este greu de stabilit daca succesele intreprinderii s-ar datora unui management extraordinar. De altfel, expresedintele Moldovagaz Ghenadi Abaschin, care a beneficiat de una dintre cele mai mari remunerari din economia moldoveneasca pentru functia detinuta timp de 6 ani a si fost inlocuit dupa expirarea contractului.

Este adevarat ca in R.Moldova managerii intreprinderilor de stat nici nu prea au liberatea de a decide soarta intreprinderilor, dar mai ales le lipseste motivatia in succesul intreprindeii. De exemplu, potrivit unor informatii neoficiale in vara curenta unii directori s-au trezit cu faptul ca intreprinderea condusa de ei a fost scoasa la privatizare, fara a fi macar consultati de cei de la ministerul Economiei. E clar ca cu o astfel de abordare scade interesul managerilor in succesul intreprinderii.

In domeniul administrarii intreprinderilor de stat in perioada de tranzitie este elocvent cazul Poloniei. Dupa anul 1990, cand Polonia a liberalizat importurile si a taiat subventiile intreprinderilor de stat lasandu-le astfel prada concurentei capitaliste, lumea astepta o prabusire economica de mari proportii. In mod surprinzator insa, exporturile intreprinderilor de stat poloneze au crescut rapid, activitatea economica s-a intensificat si a capatat dinamica unei piete occidentale. Inainte ca sectorul privat sa atinga proportiile de azi, intreprinderile de stat au fost cele care au dus greul celei mai spectaculoase cresteri economice din spatiul postcomunist. Elementul esential al reformelor poloneze, a fost instituirea unor motivatii sanatoase pentru agentii economici, motivatii care au redus in mod automat atractivitatea comportamentului ineficient la nivel social - furtul din propria ograda, neplata datoriilor catre banci si stat, falimentarea companiilor in favoarea firmelor-capusa. Iar instrumentul utilizat in acest scop nu a fost nici patriotismul, nici cultura muncii, ci perspectiva unei recompense in cazul succesului si a unei pedepse in cazul incalcarii regulilor - strategie mai mult decat traditionala. La nivelul muncitorului acesta inseamna o corelare intre munca si venituri, la nivelul managerului una intre rezultatele companiei si recompensa personala. La aceasta se adaugau optiuni pentru cumpararea de actiuni la propria intreprindere in momentul privatizarii la jumatate de pret, spre exemplu.

Motivatia este exact ceea ce nu se prea intampla in Moldova si ceea ce ne trebuie acum. La noi insa multi manageri sunt in continuare numiti sau demisi in functie de relatia de rudenie si prietenie (cumatrie) cu cei de la putere, contributiei la succesul partidului de guvernamant si nicidecum datorita calitatilor profesionale.