Bătuţi de soartă şi de stat

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

Viziunea sintetizata asupra problemei Transnistrene

Ştirile zilei

• AZI.md îşi schimbă formatul şi conţinutul editorial, Centrul pentru Jurnalism Independent, 5 august 2011, 11:55
• Tinerii moldoveni vor la studii în România, Info-Prim Neo, 4 august 2011, 13:41
• PNUD: Creşterea economică a Moldovei s-a datorat preţurilor crescute la alimente în lume, Radio Europa Liberă, 4 august 2011, 13:37
• Procurorii cercetează cazul agresării lui Oleg Brega, MONITOR MEDIA, 4 august 2011, 13:35
• Chişinăul va avea un buget mai mare cu jumătate de miliard, Info-Prim Neo, 3 august 2011, 15:23
• Fost deputat: Mihai Ghimpu - cel mai slab deputat din primul parlament al R. Moldova, Jurnal.md, 3 august 2011, 15:15

Caracter text

Pana la evenimentele din august 2008, politica Rusiei in raport cu conflictele "inghetate" din Georgia si Moldova s-a incadrat in conceptul de "anexiune tacita". Evolutia situatiei pe parcursul a mai multor ani de zile a demonstrat ca lipsa progresului in solutionarea conflictelor, in mare parte, a fost determinata de formatele "unice" ale trupelor de mentinere a pacii, impuse de Rusia imediat dupa stoparea conflictelor armate, si de formatul procesului de negocieri, in cadrul caruia Rusia detine statutul de "mediator". Aceste formate au legiferat trupele paramilitare ale regimurilor din zonele de conflict, inzestrate cu armament oferit de Rusia, iar trupele ruse, stationate ilegal in aceste zone, precum si pacificatorii rusi, impreuna cu cei din partea regimurilor din zonele de conflict, au devenit scut de protectie ale regimurilor anticonstitutionale.

Politica de "anexiune tacita" a fost realizata de Rusia prin utilizarea urmatoarelor instrumente:

1. Oferirea masiva a pasapoartelor rusesti populatiei din zonele de conflict. In situatia cand Transnistria , Osetia de Sud si Abkhazia nu sunt recunoscute de comunitatea internationala, "pasapoartele" eliberate de administratiile de la Tiraspol, Thinvali si Suhumi nu permit deplasarea populatiei in afara zonelor de conflict. Ceea ce inseamna ca pasaportul rusesc, oferit gratis si fara probleme birocratice, devine o solutie pentru locuitorii zonelor de conflict. In plus, aceste pasapoarte devin instrument de protectie pentru liderii regimurilor separatiste.

2. Oferirea asistentei financiare, promovarea unor asteptari vizand extinderea programelor de asistenta sociala din Rusia pentru populatia din zonele de conflict.

3. Inscenarea periodica a "referendumurilor" cu privire la independenta si afiliere la Rusia.

4. Privatizarea ilegala de catre capitalul rusesc public si cel privat al obiectelor economice strategice din zonele de conflict.

5. Impunerea unui spatiu mediatic pro-rusesc prin care este promovata politica de "spalare a creierilor" a populatiei din zona de conflict. In Transnistria, in special, este insistent creat chipul dusmanului - Republica Moldova, pe cand Rusia este prezentata drept singurul aparator si salvator.

6. Desfasurarea alegerilor in organele puterii de stat ale Rusiei in zonele de conflict exact ca si pe teritoriul Federatiei Ruse, sfidand normele de drept international si pozitia oficialitatilor de la Chisinau si Tbilisi.

7. Impunerea/mentinerea in administratiile din zonele de conflict a persoanelor (cetateni rusi) care executa docil indicatiile Kremlinului. Serviciile secrete locale sunt niste filiale ale serviciilor secrete din Rusia.

Pe parcursul ultimilor ani Federatia Rusa doreste sa se pozitioneze in calitate de stat in ascensiune (care "se ridica din genunchi") si se pronunta deschis, si tot mai categoric, impotriva "lumii monopolare". Politica in cauza, de fapt, este orientata, in primul rand, impotriva SUA. UE este perceputa de elitele pro-guvernamentale din Rusia drept un conglomerat eterogen de state, pe care Rusia il poate diviza din interior, utilizand resursele energetice si corupandu-i pe unii dintre politicienii europeni.

Evenimentele din Georgia si comportamentul Rusiei

Faptul ca Rusia a intreprins intr-un mod premeditat, consecvent si intr-un interval scurt de timp un set intreg de actiuni militare, politice si diplomatice, insotite de o campanie informationala agresiva, vorbeste in favoarea ipotezei, ca Rusia din timp a pregatit un scenariu de rasturnare a lumii "monopolare". Georgia, care sub mai multe aspecte simbolizeaza politica SUA in Caucaz, a fost aleasa in calitate de tinta pentru a demonstra comunitatii internationale, si CSI in primul rand, ca "Rusia a revenit". La momentul oportun (Jocurile Olimpice, perioada estivala), utilizand regimului lui Eduard Kokoiti, Rusia l-a provocat pe Mihail Saakashvili la actiuni militare in scopul apararii cetatenilor georgieni din zona de conflict (pe care nicidecum nu erau in stare sa-i apere pacificatorii rusi) si a purces la agresiune militara, pregatita din timp, impotriva Georgiei.

Pentru justificarea agresiunii militare si a actiunilor ulterioare, au fost pregatite, la fel, din timp, acuzatiile de "genocid", "epurari etnice", cifre socante (care asa si nu au fost confirmate, de altfel) de victime din randurile populatiei civile, referiri absolut nefondate la Actul Final de la Helsinki si Statutul ONU, egalarea zilei de 8 august 2008 (pentru Rusia) cu cea de 11 septembrie 2001 (pentru SUA) etc.

Impactul celor intamplate in Georgia asupra Moldovei

Evenimentele din Georgia si comportamentul Rusiei au generat aparitia unor intrebari in ceea ce priveste posibilele consecinte pentru problema Transnistreana si viitorul Republicii Moldova. Se cere de mentionat ca exista un sir de factori de care trebuie sa se tina cont atunci cand se cauta raspunsul la aceste intrebari. Comportamentul Republicii Moldova in raport cu Moscova, precum si esenta conflictului de pe teritoriul ei difera de cazul Georgiei prin urmatorii parametri:

- Presedintele Vladimir Voronin a venit la putere in 2001 in calitate de lider al unei formatiuni politice (PCRM), care din start a declarat relatiile bune cu Rusia drept o prioritate strategica pentru Republica Moldova. Dupa racirea relatiilor cu Rusia, in urma scandalului cu nesemnarea Memorandumului Kozak la 25 noiembrie 2003, Presedintele Voronin a depus un efort maxim pentru restabilirea dialogului cu Kremlinul.

- Dupa restabilirea dialogului (pe parcursul anului 2006) toata politica Chisinaului a fost subordonata scopului de a atinge o "intelegere in pachet" cu Kremlinul, si de a rezolva pe aceasta cale problema Transnistreana.

- Timp de peste doi ani, spre deosebire de Georgia, Chisinaul a redus participarea in GUAM, contactele cu NATO sunt trecute pe un plan pur formal, relatiile cu Romania sunt demonstrativ racite. Republica Moldova, spre deosebire de Georgia, nu vrea sa devina membru NATO, fiind, conform Constitutiei, o tara neutra (neutralitatea Republicii Moldova nu este respectata numai de Rusia, care, intr-un mod ilegal, isi mentine trupele pe teritoriul ei).

- Conflictul Transnistrean nu este nici interetnic si nici intern. Etnicii si cetatenii rusi sunt in minoritate in Transnistria, iar la Chisinau locuiesc mai multi etnici rusi decat in toata Transnistria.

- Zona Transnistreana este mult mai vulnerabila pentru Moscova in comparatie cu Osetia de Sud si Abkhazia. In primul rand, Transnistria nu are frontiera comuna cu Rusia si regimul din Transnistria este foarte dependent de comportamentul Ucrainei. Ucraina, la randul sau, s-a pozitionat clar impotriva actiunilor Rusiei in Georgia si isi declara, impreuna cu Georgia, optiunea pro-NATO. In cazul in care Ucraina va obtine Foaia de Parcurs pentru a deveni membru NATO, aceasta ar putea insemna, implicit, si un angajament din partea Ucrainei de a promova o politica mult mai ferma in raport cu regimul de la Tiraspol. Tot asa cum, in urma semnarii Planului de Actiuni Ucraina-UE a aparut Misiunea EU de asistenta la frontiera moldo-ucraineana.

- Republica Moldova, spre deosebire de Georgia, este tara vecina cu UE si NATO. Declansarea unui conflict armat pe un teritoriu intre Ucraina, pe de o parte, si NATO si UE, pe de alta parte, ar putea arata cu totul altfel decat in Caucaz.

Suprapunerea doar a acestor factori ne face sa credem ca, intr-un interval de timp apropiat, repetarea evenimentelor de tipul celor din Georgia este putin probabila in cazul Republicii Moldova.

Pozitia reala a Rusiei in raport cu problema Transnistriei Federatia Rusa nu a fost vre-o data interesata sa accepte "intelegerea in pachet", propusa de Chisinau. Mimand dialogul cointeresat cu guvernarea de la Chisinau, Kremlinul a subordonat o buna parte din politica externa a Republicii Moldova, indeosebi in raport cu NATO si GUAM. Rusia si-a pastrat posibilitatea de continuare a politicii de "expansiune tacita" in Transnistria si i-a transformat pe ceilalti participanti la formatul 5+2, Ucraina, OSCE, UE si SUA, in spectatori pasivi.

Rusia ramane indiferenta la argumentele Chisinaului, care incearca sa-i demonstreze, ca acele competente, care au fost oferite Transnistriei in cadrul "intelegerii in pachet" depasesc substantial competentele subiectilor din componenta Federatiei Ruse. De fapt Chisinaul propune federalizarea, dar evita sa recunoasca acest lucru explicit. Aceasta inseamna ca Rusia doreste un statut al Transnistriei care o sa-i permita sa controleze statul "reintregit", si, deci, sa nu-i permita orice independenta pe viitor.

Pe parcursul "dialogului" cu oficialii de la Chisinaul, administratia de la Kremlin, prin declaratiile oficialilor rusi si al MAE al Rusiei, in repetate randuri a confirmat ca Rusia insista, ca in locul Republicii Moldova sa fie creat un stat nou "comun" (federatie sau confederatie) de catre acesti doi subiecti egali, Republica Moldova si Transnistria. Rusia nu renunta la stationarea pe teritoriul Republicii Moldova a potentialului militar pana la "solutionarea definitiva" a conflictului Transnistrean si nu accepta schimbarea formatului operatiunii de mentinere a pacii.

Kremlinul insista asupra egalitatii "partilor" in cadrul procesului de negocieri si asupra faptului ca Transnistria trebuie sa dispuna de "un statut special, garantat cu certitudine", ceea ce inseamna ca Transnistria va avea posibilitatea sa aplice veto-ul asupra deciziilor strategice, de importanta nationala, cum ar fi integrarea europeana, ale statului "reintregit". Toate acestea fiind elemente neschimbate ale Memorandumului Kozak din 2003.

Faptul ca Moscova declara ca solutia viabila a conflictului poate fi atinsa numai la masa de negocieri de catre Chisinau si Tiraspol, in baza principiului de egalitate a "partilor", intr-un format rupt de sub controlul international, inseamna ca Rusia respinge "intelegerea in pachet", propusa de Chisinau si nu accepta solutionarea conflictului in cadrul Constitutiei si legislatiei Republicii Moldova.

Riscuri pentru Moldova

In prezent, (luna septembrie 2008) Moscova si Chisinaul, fiecare pornind de la propriile interese, continua sa vehiculeze ideea totalmente nerealista despre posibilitatea atingerii unei solutii viabile a conflictului Transnistrean in cadrul dialogului bilateral. Chisinaul, presat de apropierea alegerilor parlamentare din 2009, insista chiar asupra posibilitatii atingerii unei solutii rapide a conflictului si a desfasurarii alegerilor din 2009 pe intreg teritoriul Republicii Moldova. Moscova, pe de alta parte, dupa cele intamplate in Georgia, doreste sa creeze imaginea unui "mediator constructiv" in fata opiniei internationale. In acelasi timp, Rusia vrea sa reduca procesul de negocieri la formatul trilateral (Moscova-Tiraspol-Chisinau), lasand-o pe Republica Moldova in singuratate si izolandu-i pe aceasta cale pe ceilalti participanti ai formatului 5+2.
Insistenta Chisinaului de a gasi o solutie a conflictului Transnistrean printr-un dialog direct cu Kremlinul a creat o situatie periculoasa pentru Moldova, indeosebi in perspectiva intrevederilor anuntate in formatul Medvedev-Smirnov, la finele lunii septembrie-inceputul lunii octombrie si, ulterior - Medvedev-Smirnov-Voronin. In asemenea situatie Rusia are mana libera de a realiza diferite scenarii.

Suspendarea continua a procesului de negocieri si mentinerea conflictului in starea "inghetata" nu prezinta un pericol imediat pentru Republica Moldova. Or, implicarea personala in procesul de negocieri al Presedintelui unei tari cum este Rusia, in special dupa comportamentul acesteia in Georgia si care s-a declarat singurul pol al puterii in CSI, demonstreaza ca Rusia are un scop bine definit, totalmente diferit de asteptarile conducerii Republicii Moldova.

Rusia poate sa propuna semnarea unui document, inacceptabil pentru Republica Moldova, pentru ca dupa aceasta, impreuna cu Tiraspolul, sa acuze Moldova de "incalcarea intelegerilor, atinse anterior", de "lipsa de cooperanta", de "incapacitatea de a-si respecta angajamentele contractuale" etc.

Rusia insista asupra egalitatii "partilor" in procesul de negocieri si, indeosebi, asupra faptului ca solutia urmeaza sa fie gasita la masa de negocieri dintre Chisinau si Tiraspol. In aceste circumstante, Rusia va dori sa-si afiseze imaginea de "mediator", care va depune eforturi pentru reluarea procesului de negocieri in formatul 2+1. Pozitia ei reala, insa, va fi vociferata de Igor Smirnov. Tot asa cum (se presupune ca la indicatia Moscovei), la 12 august 2008, Tiraspolul a pus in fata Chisinaului ultimatumul in care cerea acuzarea univoca a "agresiunii Georgiei", pentru ca dupa aceasta sa declare moratoriu asupra contactelor cu oficialii de la Chisinau.

In asemenea caz, va aparea riscul ca Rusia, impreuna cu regimul de la Tiraspol, va utiliza pseudo argumente pentru a purcede la realizarea unui scenariu "dur" in raport cu Republica Moldova. Rusia va putea sa realizeze un sir de actiuni pentru a destabiliza situatia interna in Republica Moldova, indeosebi in perspectiva alegerilor din 2009. Cum ar fi - stoparea, in toiul iernii, a livrarii gazului din cauza neachitarii de catre "Moldova-Gaz" a datoriilor Transnistriei fata de "Gazprom"; amplificarea spiritelor separatiste in alte regiuni ale Republicii Moldova; sustinerea financiara si mediatica a partidelor pro-ruse etc.. Inclusiv, dupa o campanie mediatica dura, Rusia ar putea recunoaste independenta Transnistriei (in pofida factorului ucrainean, sau chiar pentru a crea presiuni aditionale la hotar cu Ucraina).

Asemenea scenarii par a fi putin probabile, cel putin la moment. Totusi, este evident ca Republica Moldova cade sub incidenta celor cinci puncte ale politicii externe ale Rusiei, anuntate de Presedintele Dmitrii Medvedev, fiind inclusa de Kremlin in zona de interes al Federatiei Ruse. Or, ceea ce s-a intamplat in Georgia a demonstrat ca probabilitatea scenariilor mai "dure" in aceasta zona a sporit substantial, pe cand capacitatea Republicii Moldova de a se apara este extrem de redusa.

Constatari

Consideram ca la moment nu exista premise pentru atingerea unei solutii rapide si viabile a conflictului din raioanele de Est ale Republicii Moldova.

Incercarile de a gasi o solutie in dialog direct cu Kremlinul, sau in formatul trilateral 2+1 (Moscova-Tiraspol-Chisinau), prin excluderea Ucrainei, OSCE, UE si SUA, pot avea consecinte grave pentru Republica Moldova.

Administratia de la Tiraspol, inclusiv dupa intrevederea Medvedev-Smirnov, continua sa promoveze o politica dura si agresiva in raport cu Republica Moldova si nu renunta la ideea recunoasterii Transnistriei de catre Federatia Rusa in calitate de stat independent. Pretextul formal pentru aceasta ar putea deveni refuzul Republicii Moldova de a accepta eventualele propuneri ale Kremlinului in cadrul formatului trilateral (2+1) al procesului de negocieri.

Republica Moldova continua sa fie neprotejata de influente nedorite din exterior. Spatiul informational din Republica Moldova nu este unul echilibrat si pluralist, populatia Republicii Moldova nu are acces la opinii de alternativa asupra diferitor evenimente si procese care au un impact direct asupra securitatii nationale a Republicii Moldova.
Situatia politica interna din Ucraina sporeste gradul de incertitudine in ceea ce priveste repercusiunile de diferita natura asupra problemei transnistrene. Totodata, Ucraina insistent promoveaza politica de consolidare a factorului etnic ucrainean in Transnistria.
Conducerea Republicii Moldova trebuie sa fie foarte precauta si prudenta pentru a evita agravarea situatiei prin antrenarea in scenarii nedorite. Desi formatul de negocieri 5+2 nu ofera perspective optimiste in ceea ce priveste solutionarea conflictului Transnistrean, la etapa actuala acest format constituie un mecanism de protejare a Republicii Moldova de impunerea unor scenarii nedorite pentru statul moldovenesc.

Dr. Arcadie Barbarosie, Director executiv, Institutul de politici Publice
Oazu Nantoi, director de program, Institutul de Politici Publice
Dr. Igor Botan, Director executiv, Asociatia pentru Democratie Participativa
Dr. Anatol Gremalschi, director de program, Institutul de Politici Publice
Vlad Lupan, expert independent
Dr. Viorel Cibotaru, Director executiv, Institutul European de Studii Politice din Moldova
Eugen Revenco, Fundatia Moldo-Lituaniana "Centrul de Studii al Integrarii Europene"
Dumitru Minzarari, Cercetator pe probleme de securitate si politica externa IDIS "Viitorul"
Radu Vrabie, Coordonator de proiect, Asociatia pentru Politica Externa (APE)