Bătuţi de soartă şi de stat

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

R. Moldova trebuie să caute o nouă paradigmă de rezolvare a conflictului transnistrean

Ştirile zilei

• AZI.md îşi schimbă formatul şi conţinutul editorial, Centrul pentru Jurnalism Independent, 5 august 2011, 11:55
• Tinerii moldoveni vor la studii în România, Info-Prim Neo, 4 august 2011, 13:41
• PNUD: Creşterea economică a Moldovei s-a datorat preţurilor crescute la alimente în lume, Radio Europa Liberă, 4 august 2011, 13:37
• Procurorii cercetează cazul agresării lui Oleg Brega, MONITOR MEDIA, 4 august 2011, 13:35
• Chişinăul va avea un buget mai mare cu jumătate de miliard, Info-Prim Neo, 3 august 2011, 15:23
• Fost deputat: Mihai Ghimpu - cel mai slab deputat din primul parlament al R. Moldova, Jurnal.md, 3 august 2011, 15:15

Caracter text

Partea întâi. Abordare sub alt unghi

Atât societatea moldovenească, cât şi conducerea au nimerit în vârtejul inerţial al unei apatii evolutive. Deşi contextul regional şi internaţional se află într-un proces de schimbări dinamice, republica e atacată de un spirit de introversiune  politică, mai suferind de slăbirea instinctului de adaptare şi de lipsa unor idei dinamice, revoluţionare.

Criză de idei

În ultimele câteva săptămâni comunitatea experţilor din capitală a avut rara ocazie de a discuta despre problemele actuale de politică externă a R. Moldova cu mai mulţi experţi de peste hotare. În cadrul proiectului realizat de Misiunea OSCE din R. Moldova ce a inclus un program de prelegeri publice, Chişinăul, apoi Tiraspolul a fost vizitat de dr. William Hill, fostul conducător al Misiunii OSCE în R. Moldova, actualmente profesor la National War College din Washington, de dr. Michael Emerson, cercetător la Centrul de Studii ale Politicilor Europene din Bruxelles, şi de dr. Wolfgang Zellner, director al Centrului pentru cercetări OSCE din Hamburg, Germania. În cadrul aceluiaşi proiect au mai fost la Chişinău Evghenii Kojokin, director al Institutului pentru cercetări strategice din Rusia şi Nicu Poescu, cercetător la Consiliul European pentru probleme de politică externă din Londra.

Aceste discuţii au fost deosebit de importante prin faptul că, având loc în perioada de după războiul dintre Rusia şi Georgia, ne-au permis să luăm cunoştinţă de opiniile specialiştilor străini privind diferendul transnistrean şi relaţiile dintre Occident şi Rusia. Să nu ignorăm şi faptul că aceste opinii reflectă într-o anumită măsură poziţia politicienilor şi a experţilor din ţările de unde au venit invitaţii care au susţinut prelegeri publice la Chişinău.

Capacitatea de a-ţi impune interesele pe arena internaţională depinde nu numai de criteriile tradiţionale ale puterii unor state, criterii precum teritoriul, forţele armate şi economia.  Prestigiul unui stat creşte dacă acesta îşi poate impune interesele în plan regional şi internaţional.

Reacţia Occidentului se poate schimba considerabil în raport cu o ţară care îşi promovează imaginea unui stat care depune eforturi mari pentru a îmbunătăţi viaţa cetăţenilor săi, mult mai negativă fiind imaginea celei mai sărace ţări din Europa, unde domină corupţia şi stagnarea. Rusia are o poziţie specifică faţă de noi, fiindcă R. Moldova are de ani buni imaginea unei ţări docile, obediente, care se supune presiunilor din exterior. Dacă R. Moldova şi-ar crea imaginea unei ţări cu o politică flexibilă, cu opţiuni de alternativă şi cu o susţinere puternică din partea Occidentului, Rusia şi-ar schimba atitudinea faţă de noi.

De aceea e vital necesar pentru R. Moldova ca să ştie cum e percepută peste hotare, ce se crede despre ea şi ce fel de politică construiesc alte state în raport cu ea. Acest lucru ne-ar permite nu doar că ne modificăm la momentul potrivit propria politică externă, ci şi să ne croim un drum al nostru printre interesele actorilor politici mult mai puternici, fără a pune în pericol interesele R. Moldova, suferind mai puţine pierderi în caz de eşec, rămânând pe linia de plutire în cele mai nefavorabile momente ale perioadei de tranziţie, fără a scăpa nici o posibilitate de dezvoltare, creând astfel de posibilităţi şi folosind conjunctura favorabilă în scopul dezvoltării dinamice.

Din păcate, mass-media din R. Moldova au acordat prea puţină atenţie discuţiilor experţilor. În general, mass-media au dat dovadă de superficialitate în identificarea ideilor-cheie, puse în evidenţă de specialiştii invitaţi. Acest fapt scoate la iveală criza pieţei de idei social-politice din R. Moldova şi criza din domeniul mass-media. Anume mass-media ar trebui să deţină un rol important nu doar în promovarea şi popularizarea ideilor de calitate, ci şi în producerea lor. Deoarece mass-media sunt inactive în acest sens, în societate, respectiv, se creează un gol. În condiţiile acestea, piaţa de idei e încărcată de concepte şi idei superficiale, tendenţioase, care au o influenţă decisivă asupra politicii de stat.

Nu mai amintesc că la ULIM, unde au avut loc prelegerile publice, studenţii nu au dat o impresie bună, dimpotrivă, au apărut într-o ipostază nefavorabilă. Numărul studenţilor prezenţi a fost destul de mic, iar cei care au venit nu au putut formula întrebări de calitate şi în general, au pus întrebări puţine. Aveai senzaţia că sala, plină doar pe jumătate, era cuprinsă de o apatie intelectuală. Dacă nu ar fi fost prezenţi şi ascultători veniţi din alte părţi, care au şi pus majoritatea întrebărilor, experţii invitaţi ar fi rămas profund nedumeriţi, încercând să-şi dea seama dacă nivelul raţionamentelor lor a fost mai presus sau mai prejos de capacitatea de înţelegere a auditoriului. Ar fi interesant de aflat, în acest context, cum a fost publicul din Tiraspol.

Stagnarea intelectuală ce a contaminat societatea e deosebit de vizibilă în mediul partidelor politice. Partidul comuniştilor se limitează la o concepţie dominantă, dogmatic-colectivă, privind generarea ideilor. Capacitatea lui de a stimula progresul, ca partid de guvernământ, e compromisă prin lipsa unui mecanism eficient de dezbateri în interiorul partidului şi prin posibilităţile rudimentare de a introduce în propria ordine de zi noutăţile din domeniul ideilor. Partidul Comuniştilor din R. Moldova se sufocă treptat, fiind prins în tentaculele intereselor personale ale unor anumiţi membri ai săi, PCRM mai e otrăvit de mucegaiul ideologic provincial de care se ţine scai gardă bătrână. Are puţine şanse de a supravieţui, pentru că metastazele trebuie extirpate, dar pentru o astfel de operaţie nu există destulă voinţă, nici fermitate. PCRM e un partid „bâtrân" atât din punct de vedere conceptual, cât şi fiziologic, adevărul acesta nu-l pot combate nici măcar apologeţii lui. PCRM a moştenit toate bolile partidului comunist din perioada sovietică, inclusiv frica conducerii îmbătrânite de a-şi pierde influenţa.

Partidele de opoziţie se ciocnesc de probleme asemănătoare. Dat fiind faptul că PCRM foloseşte mass-media şi resursele administrative pentru a rămâne în atenţia populaţiei, pentru opoziţie este absolut necesar să poată atrage atenţia electoratului, cu mijloacele sale reduse, nu doar în perioada electorală, ci în permanenţă. Partidele de opoziţie sunt slabe la capitolul elaborării şi realizării unor proiecte politice de popularitate. Aceste partide urmăresc scopuri care nu devin de largă rezonanţă, masele rămânând indiferente la acestea, sau se situează pe nişte poziţii adverse în raport cu partidul de guvernământ. Apatică din punct de vedere politic, populaţia nu reacţionează la confruntările dintre partide, percepându-le ca pe nişte reglări de conturi interne.

Pentru a activiza electoratul, sunt necesare idei şi acţiuni, care ar schimba în mod radical, ar răsturna perceperea politicului de către populaţie. Masa critică a populaţiei e atât de preocupată de supravieţuirea economică, încât va reacţiona la acţiunile politicienilor doar în cazul dacă va ajunge să înţeleagă că se află în pericol, că este ameninţată să-şi piardă şansele de supravieţuire. Există o mare ruptură între popor şi clasa politică, de aceea scopul opoziţiei sau al oricărui partid care vrea să obţină susţinere din partea majorităţii, este de a micşora această ruptură. Masele largi ale populaţiei şi clasa politică trăiesc în două lumi existenţiale diferite. Anume în astfel de situaţii apar premise pentru mişcări radicale, segmentele populaţiei dezamăgite lansându-se în acţiuni prin care doresc să provoace mari schimbări, pentru că orice schimbare e mai bună decât starea de lucruri existentă.

Cel care ascultă, va auzi

La prima vedere, experţii invitaţi nu i-au comunicat nimic nou publicului din Chişinău, în special acelor ascultători care urmăresc constant evenimentele din republică şi de peste hotare privind R. Moldova. Dar dacă am accepta nişte idei răzleţe fără a înţelege contextul şi consecinţele lor obiective, nu am putea conştientiza posibilităţile şi limitele Moldovei la etapa actuală a dezvoltării ei.

Din discursurile experţilor străini şi ca rezultat al discuţiilor cu ei s-au cristalizat anumite enunţuri. Dacă aceste enunţuri sunt caracteristice opiniilor dominante ale conducătorilor din Occident şi din Rusia, atunci e necesară o reorientare strategică a statului moldovenesc, o modificare a unor direcţii esenţiale ale politicii sale externe. Mai exact, vedem că se află sub semnul îndoielii politica R. Moldova faţă de Uniunea Europeană, faţă de Rusia şi privind reglementarea transnistreană care demult a încetat să fie doar o problemă de politică internă. Mai mult decât atât, anume reglementarea transnistreană este principalul mecanism care blochează dezvoltarea Moldovei şi o transformă în ostatecă a concurenţei regionale, compromiţând iniţiativele interne de consolidare a poziţiei naţionale care ar corespunde intereselor ei.

Dintre tezele-cheie, formulate de experţii occidentali, au fost cele potrivit cărora administraţia de la Tiraspol nu ar dori rezolvarea conflictului, ba dimpotrivă, e interesată să-şi păstreze poziţia actuală. Această idee a fost confirmată de participantul la „Dialogurile transnistrene" Evghenii Kojokin, care a subliniat că Rusia e interesată să-şi păstreze poziţiile în R. Moldova cel puţin la nivelul actual. Potrivit expertului rus, intenţiile Rusiei sunt de a spori influenţa businessului rusesc şi a limbii ruse în R. Moldova. Dat fiind faptul că pachetul de măsuri privind reglementarea transnistreană, propus de Chişinău are drept scop întărirea suveranităţii Republicii Moldova şi reducerea influenţei Rusiei, Moscova nu-l va accepta. Kommersant a şi publicat ceva mai devreme, bazându-se pe informaţii furnizate de un insider de pe culoarele puterii din Rusia, un material potrivit căruia Moscova nici nu consideră interesante propunerile Chişinăului.

O astfel de concluzie e confirmată de atitudinea Uniunii Europene faţă de Rusia. Experţii occidentali invitaţi au exprimat opinii care ne permit să considerăm că printre ţările „bătrânei Europe" şi chiar în SUA e populară idea că R. Moldova ar trebui să evite tensiunile în relaţiile cu Ruisa. Exprimându-şi punctele de vedere, unii experţii sugerau că încă „nu e timpul" să ne eliberăm de influenţa rusească, alţii dădeau de înţeles că „Moldova depinde în totalitate de actorii externi" şi de aceea nu există altă soluţie decât să fie docilă faţă de Rusia.

Mai mult decât atât, Rusia are forţa de a-şi promova propria versiune asupra evenimentelor în spaţiul post-sovietic şi în Europa, în capitalele occidentale. Acest fapt e confirmat şi de comunicarea lui Michael Emerson, în care el foloseşte expresia „stat-client" în raport cu relaţiile dintre Georgia şi SUA. E uimitor că în Europa relaţiile dintre Tbilisi şi Washington nu sunt considerate reciproc avantajoase pentru ambele state, cu toate că acest vector de politică externă a fost ales de Georgia suverană prin libera ei decizie. Pe aceeaşi tonalitate a vorbit Wolfgang Zelner despre războiul recent dintre Rusia şi Georgia, mizând cu preponderenţă pe interpretări ruseşti.

Nu cred că ideile prezentate de experţi ar fi absolut noi pentru conducerea actuală a R. Moldova. Cu toate acestea, ea şi-a înaintat cu fermitate „pachetul" de măsuri privind reglementarea transnistreană, continuând să călătorească în Crimeea şi la diferite summit-uri ale CSI, popularizându-şi totodată sentimentele călduroase faţă de Federaţia Rusă. Aceasta se explică prin analiza greşită a situaţiei, speranţa fiind un magnet destul de puternic chiar şi pentru politicieni. Un alt motiv prin care se explică o asftel de politică ar fi promovarea ei de către anumite grupări de interese.

Trei scenarii

Până în momentul de faţă se conturează următorul tablou. E foarte clar că Rusia nu va admite rezolvarea conflictului transnistrean dacă în urma soluţionării acestuia ea nu-şi va consolida poziţiile în R. Moldova. Dacă va ţine morţiş să meargă pe această cale, R. Moldova va pune cruce pe proiectul său de integrare în Uniunea Europeană şi chiar pe suveranitatea sa. Având în vedere criza mondială care va dura mai mulţi ani, putem presupune că R.Moldova îşi va reaminti şi va simţi din plin greutăţile de la începutul şi de la sfârşitul anilor 90, nu doar în plan economic, ci şi politic. Criza va provoca disensiuni sociale şi confruntări interetnice. În acest caz R. Moldova riscă să suporte o împărţire a teritoriului său între cei care vor dori să intre în UE în componenţa României şi cei legaţi de Rusia, prin interese, prin sentimentul de loialitate, sau pur şi simplu apatici din punct de vedere politic.

Potrivit celui de-al doilea scenariu ce corespunde abordării actuale a reglementării transnistrene, Moldova va intra într-o perioadă de stagnare ale cărei semne se văd deja astăzi. Chişinăul va lua asupra sa sarcinile unui Sisif fără speranţe care va tot împinge la deal „bolovanul" tratativelor transnistrene. Rusia va alimenta periodic iluziile conducerii moldovene cu privire la reglementarea „rapidă", iar în acest răstimp îşi va întări poziţiile în R. Moldova, va cumpăra businessul de la oamenii de afaceri care susţin Partidul Comuniştilor din RM, luând sub control, treptat cele mai mari şi mai influente companii din R. Moldova, la fel cum s-a întâmplat în Rusia. În lumea contemporană stagnarea este echivalentă cu regresul, atât din punctul de vedere al conţinutului acestei noţiuni, cât şi în ceea ce priveşte urmările. În fiecare perioadă electorală, în parlamentul moldovean vor pătrunde deputaţi pro-ruşi, datorită sprijinului finanţelor ruseşti şi specialiştilor în tehnologii politice din Rusia, iar Moldova va ajunge să semene cu actuala Ucraină, instabilă în plan politic. Din cauza crizei de sistem, nu vor fi luate la timp decizii eficiente, iar economia va avea de suferit. Problemele vor deveni şi mai grave din cauza crizei globale. Ca urmare, vor suferi şi cetăţenii RM. Se va accentua polarizarea pe criterii etnice şi culturale, acest fapt va duce la ciocniri violente, asemănătoare cu cele de după prăbuşirea URSS. Faptul că o astfel de evoluţie a situaţiei este reală ni-l confirmă şi incidentul recent din Bălţi, când membrii organizaţiei rusofone locale de tineret i-au atacat pe activiştii partidului Liberal, scandând „Бельцы - русский город" („Bălţiul - oraş rusesc") şi "вон за Прут!" („plecaţi peste Prut!).

Potrivit celui de-al treilea scenariu, cel mai optimist, Chişinăul va urma principiul pragmatic de obţinere a avantajelor maxime şi de respectare a intereselor cetăţenilor R. Moldova. În realitate acest principiu ar însemna implementarea unor proiecte comune cu România privind dezvoltarea alternativelor energetice (nucleare) şi, de asemenea, realizarea altor proiecte, de exemplu, cel al construcţiei unui terminal de gaze lichefiate la Giurgiuleşti sau al reconstrucţiei centralelor termoelectrice care să funţioneze în bază de petrol, precum şi optimizarea lor. Guvernul va încuraja reorientarea businessului naţional, care să nu mai fie direcţionat preponderent spre piaţa rusă, ci spre cea occidentală, cercetând cererea, îmbunătăţind calitatea producţiei şi a serviciilor, identificând posibilităţi de a pătrunde pe pieţe noi. În caz contrar, companiile naţionale vor trebui să lucreze în Rusia asumându-şi riscurile de rigoare. Statul îşi va limita la minimum influenţa asupra economiei de piaţă, nu va mai acorda privilegii anumitor companii, permiţând dezvoltarea unei concurenţe libere, sănătoase. Concomitent, statul va împiedica anumite companii susţinute de ţări-adversare ale R. Moldova să deţină control asupra unor sectoare importante ale economiei naţionale. Creând priorităţi pentru anumite companii naţionale, statul îndepărtează investiţiile cu caracter economic, iar în ţară vor ajunge doar investiţiile cu orientare politică.

Guvernul R. Moldova va crea mecanisme pentru o colaborare mai strânsă a experţilor din diferite sectoare, din instituţiile de stat, din comunitatea ştiinţifică şi din oragnizaţiile neguvernamentale. Acest lucru poate fi obţinut, de exemplu, prin crearea centrelor de consiliere în diferite ramuri ale economiei, precum şi în domeniul politicii, al securităţii etc., statul urmând să finanţeze proiecte comune de cercetare, care ar avea drept scop rezolvarea unor probleme acute şi actuale, fapt ce ar permite să fie folosit la capacitatea maximă potenţialul intelectual şi inovator al republicii. Astfel, se vor crea premise pentru a rezolva mai eficient şi cu mai puţine resurse cele mai complexe probleme ale ţării.

R. Moldova ar putea să-şi sporească atractivitatea economică şi prestigiul instituţiilor de stat, dacă ar dezrădăcina cumetrismul şi practica numirii în funcţii importante a unor persoane loiale puterii. Doar persoanele care vor susţine nişte examene complexe privind calificarea lor şi ar fi testate de serviciul de securitate vor pot fi angajate în funcţii de răspundere. Accesul la taine de serviciu şi de stat va fi determinat de principiul „cunoaşterii necesare". Dat fiind faptul că RM are scopul strategic de a intra în UE, R. Moldova trebuie să reducă la minimum instruirea persoanelor care au îndeplinit funcţii de stat în ţări care nu fac parte din Uniunea Europeană. Astfel de măsuri sunt necesare pentru a reduce scrugerea de informaţii care ar putea dăuna mult intereselor naţionale ale republicii, atât intereselor economice, cât şi celor militare şi politice.

R. Moldova va depune eforturi susţinute pentru a reduce influenţa conflictului transinstrean asupra opţinuilor politice interne şi externe ale Chişinăului. RM va promova o politică externă flexibilă, care ar exclude emoţiile, interesele personale şi balastul ideologic. Va impune o strategie „temperată" în relaţiile cu Rusia, incluzând problema transnistreană drept punct cheie şi permanent în timpul tuturor contactelor bilaterale şi multilaterale. Ea va insista insistent şi creativ, în colaborare cu partinerii occedentali, să obţină dreptul de amplasare a observatorilor internaţionali şi a forţelor pacificatoare multinaţionale în Zona de Securitate. Chişinăul va întrerupe negocierile cu Moscova în problema reglementării conflictului transnistrean pînă când nu va obţine din partea conducerii ruse propuneri concrete care să ţină cont de interesele Moldovei şi care să fie discutate în format extins, împreună cu partenerii occedentali ai Moldovei. Până la obţinerea unor asemenea propuneri, R.Moldova să întrerupă orice contact cu administraţia transnistreană, care este, de facto, o corporaţie politică a Federaţiei Ruse. 

R.Moldova să declare că nu va renunţa niciodată la teritoriile sale şi să propună o anumită perioadă de timp pentru ca Rusia să-şi retragă militarii. Chişinăul să coordoneze cu partenerii de la Bruxelle posibilitatea de a obţine garanţii din partea Uniunii Europene că nu va exista un conflict armat de genul celor propuse recent în Georgia de către UE faţă de Rusia. Într-o măsură oarecare, R.Moldova trebuie să aibă faţă de Transnistria o strategie de ignorare, pe de o parte, a administraţiei tiraspolene şi de integrare, pe de altă parte, a cetăţenilor şi bussinesului, urmând modelul german de integrare de lungă durată, însă fără recunoaşterea statalităţii Transnistriei. Orientându-se spre o perspectivă a „reglementării" de lungă durată (pentru o perioadă de 10-15 ani), Moldova va trebui, de fapt, să integreze malul stâng gravitaţional, devenind atractivă pentru cetăţenii simpli. Pentru a diminua puterea de gravitaţie a Rusiei, R.Moldova va trebui să facă paşi concreţi pentru a deveni membru al UE. Numai un asemenea gigant politic precum este UE poate fi suficient de atrăgător, atât economic, cât şi politic, pentru a compensa lipsa senzaţiei de ţară mult mai mică decît Rusia, cum este R. Moldova.

Diferenţa acestei idei faţă de cea precedentă constă în faptul că Chişinăul în timpul procesului de integrare europeană va integra concomitet şi populaţia de pe malul stâng. De fapt, contactele cu regiunea separatistă nu se vor întrerupe, ci dimpotrivă - se vor extinde şi mai mult. Adică, aplicînd în viaţă cerinţele necesare pentru a deveni membru UE, Moldova va planifica totodată să realizeze activ cu ajutorul UE şi a SUA un complex de măsuri pentru integrarea cetăţenilor de pe malul stâng în sefera sa de influenţă juridică, politică, economică şi culturală. În interesul realizării cu succes a acestei strategii R.Moldova dispune de avantaje-cheie în acest context: ea este destul de mică pentru ca UE şi SUA să-i poată acorda cu uşurinţă sprijin şi nu are graniţă comună cu Rusia, iar între cele două maluri nu există neînţelegeri obiective de nerezolvat. În condiţii favorabile, când Moldova va fi pregătită să devină membru al UE, ea va fi în punctul cel mai potrivit pentru a hotărî problema transnistreană.

Cel de-al treilea scenariu, deşi pare mult mai atrăgător pentru R.Moldova, totodată e mult mai greu de realizat, cum era şi de aşteptat. În articolul următor vom trece în revistă posibilele obstacole şi dificultăţi cu care se va ciocni Moldova în cazul în care va urma acest scenariu, precum şi gama de idei necesare pentru a mări şansele unei reuşite.

Dumitru Mânzărari este cercetător în cadrul IDIS „Viitorul"