Bătuţi de soartă şi de stat

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

20 de ani de la primul Pod de Flori de peste Prut - declaraţie Ion Iliescu, fost preşedinte al României

Ştirile zilei

• AZI.md îşi schimbă formatul şi conţinutul editorial, Centrul pentru Jurnalism Independent, 5 august 2011, 11:55
• Tinerii moldoveni vor la studii în România, Info-Prim Neo, 4 august 2011, 13:41
• PNUD: Creşterea economică a Moldovei s-a datorat preţurilor crescute la alimente în lume, Radio Europa Liberă, 4 august 2011, 13:37
• Procurorii cercetează cazul agresării lui Oleg Brega, MONITOR MEDIA, 4 august 2011, 13:35
• Chişinăul va avea un buget mai mare cu jumătate de miliard, Info-Prim Neo, 3 august 2011, 15:23
• Fost deputat: Mihai Ghimpu - cel mai slab deputat din primul parlament al R. Moldova, Jurnal.md, 3 august 2011, 15:15

Caracter text

''În primul rând moldovenii, care făcuseră paşi înaintea noastră în 1987-1988, ei se luptaseră pentru recunoaşterea limbii române ca limbă maternă a locuitorilor Republicii Moldova, scrierea latină. Deci, a fost o bătălie pentru afirmarea identităţii lor naţionale. Şi asta a creat premisele unei anumite evoluţii când s-a spart Uniunea Sovietică şi-au proclamat independenţa. Noi, în 1989, am venit cu Revoluţia română, am schimbat o realitate istorică şi, firesc, s-au deschis căile de comunicare pentru prima dată pentru românii de o parte şi de alta a Prutului. Şi pe de o parte era preşedintele Mircea Snegur, eu - de cealaltă parte şi eforturile comune de creare a noi realităţi politice'', a afirmat Ion Iliescu, citat de AGERPRES.

În opinia sa, Podul de Flori a apărut ''ca o chestiune de esenţă populară, adică dorinţa românilor de o parte şi de alta de a arăta că Prutul nu ne mai desparte''.

''Eu cred că a fost o expresie a stării de spirit şi al entuziasmului care a caracterizat acţiunea iniţiatorilor. Au trecut vremurile, şi la noi, şi la ei, lucrurile s-au mai complicat puţin, a fost şi perioada aceasta când comuniştii au condus şi Guvernul şi toată viaţa din Republica Moldova. A fost un pas înapoi pentru relaţiile bilaterale. Dar s-a făcut această nouă deschidere, sigur totul este încă complicat. Speranţa noastră este ca şi ei să depăşească aceste momente grele şi noi, pe de altă parte, ca să putem, într-adevăr, valorifica aceasta conlucrare firească, normală între cele două state şi, inclusiv, aspiraţia lor de a se integra în comunitatea europeană, ceea ce ne-ar înlesni şi o adâncire a relaţiilor bilaterale'', a declarat fostul şef al statului.

Primul ''Pod de Flori'' a avut loc la 6 mai 1990. Acţiunea, intitulată 'Podul de flori de la Prut', a fost organizată de Liga culturală pentru unitatea românilor de pretutindeni, în colaborare cu Asociaţia culturală Bucureşti-Chişinău, şi împreună cu Frontul Popular Moldova. Cu acel prilej, locuitorilor din România li s-a permis ca în ziua respectivă, între orele 13,00 şi 19,00, să treacă Prutul în Moldova Sovietică fără paşaport şi viză. În acest sens au fost create, de-a lungul frontierei de 700 km de pe Prut, opt puncte de trecere: Miorcani - Pererita, Stânca - Costeşti, Iaşi - Sculeni, Ungheni - Pod Ungheni, Albiţa - Leuşeni, Fălciu - Ţiganca, Oancea - Cahul şi Galaţi - Giurgiuleşti. După această acţiune, procedurile de trecere a frontierei sovieto-române au fost simplificate considerabil.