- Mariana Şlapac, vicepreşedinta AŞM: „Pentru distrugerea Chişinăului vechi, cineva ar fi trebuit să ajungă după gratii”, Angelina Olaru, 5 iulie 2011, 17:29
- Pandemia HIV/SIDA din Transnistria nu poate fi controlată, Angelina Olaru, Chisinau/Liudmila Koval, „Profsoiuznie Vesti”, Tiraspol, 23 iunie 2011, 11:38
- Bolnavii grav din regiunea transnistreană se tratează la Chişinău, Angelina Olaru, Chisinau/Liudmila Koval, „Profsoiuznie Vesti”, Tiraspol, 23 iunie 2011, 11:33
- Indiferent de cine va câştiga Primăria, activitatea ei va fi periclitată de lupta dintre partide, Antoniţa Fonari pentru Info-Prim Neo, 17 iunie 2011, 11:38
- Care sunt costurile şi pericolele inflaţiei?, Adrian Lupuşor, Centrul Analitic Independent "EXPERT-GRUP", 10 iunie 2011, 11:16
- Toate drumurile noastre sunt încurcate…, Victoria Paşenţeva, Râbniţa/Gheorghe Budeanu, Chişinău, 30 mai 2011, 17:44
Bătuţi de soartă şi de stat
Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.
Spălătoriile ilegale - surse de poluare a mediului, dar şi de întreţinere a şomerilor şi invalizilor
Autorităţile se arată neputincioase în stoparea acestei afaceri, în schimb dispun de alte pârghii de influenţă, mai puţin legale.
În capitală există până la 20 de spălătorii mobile, la care lucrează câte 2-3 oameni. Taxa pe care o cer aceştia pentru servicii se estimează în jurul la 40 de lei şi este de 2 sau chiar de 3 ori mai mică decât cea pe care conducătorul auto o achită la spălătoriile autorizate.
Observăm în imagini cum persoanele de la aşa-zisele spălătorii iau cu găleata apa direct din râu, care ulterior cu reziduuri de carburanţi, ulei şi detergenţi se scurge în Bâc.
Deşi s-ar părea că sunt nişte afacerişti de ocazie, cei care spală maşinile pe malul Bâcului, în majoritatea cazurilor, sunt oameni nenorociţi, inadaptaţi social, care nu au sau nici n-au avut un loc de muncă oficial, sunt invalizi sau foşti puşcăriaşi.
Atât şoferii, cât şi aşa-zişii spălători pot fi traşi la răspundere doar în baza art. 109 (Încălcarea regimului de protecţie a apelor ) alineatul 3 din Codul Contravenţional, adică printr-o amendă cu o valoare între 400 şi 1000 de lei.
Deşi în urma schimbărilor din codul contravenţional amenda a fost mărită de peste 2 ori, numărul de infracţiuni, dimpotrivă, a crescut. Amenzile în marea majoritate se achită, după care spălătorii îşi continuă activitatea ilegală, constată Angela Savca, responsabil din partea Agenţiei Ecologice Chişinău.
Procesele verbale sunt întocmite pe numele şoferilor fie de inspectorii Agenţiei Ecologice, fie de ofiţerii poliţiei rutiere. Singurul organ competent să aplice sancţiuni aşa-zişilor spălători sunt comisariatele de poliţie de sector.
Urmăriţi reportajul realizat de studentul Şcolii de Studii Avansate în Jurnalism, Denis Zavorotnîi.
