CăutareSr
19 noiembrie 2019
Comentarii
Interviuri

Gheorghe Russu

Vice-director al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei

Bătuţi de soartă şi de stat

Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism

Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.

Săptămîna în imagini
80_4dff5042440a3
80_4dff5046be87a
125_4dff503a2b7e9

Flash-mob „+1 vot”, pentru mobilizarea votanţilor © Moldova Azi

Am visat să fac armata

Timp de două zile, Ministerul Apărării desfăşoară procesul de încorporare a recruţilor în unităţile militare ale Armatei Naţionale. Peste 230 de tineri vor fi încorporaţi în randurile Armatei Nationale.
www.scoaladejurnalism.md, 12 noiembrie 2009, 17:28

Victor Prodaus este din Ialoveni şi a împlinit 18 ani luna trecută. Citaţia pentru recrutarea la armată i-a venit câteva zile mai târziu. A citit-o şi a căzut pe gânduri. Bunica lui, Parascovia a început să plîngă şi sa-l jeleasca. „Va fi rău fără Vitea (cum îi zice ea). El mă ajuta cu treburile casei şi îmi ţinea de urât", spune femeia cu lacrimi în ochi. „L-am crescut de mititel, singură cu mama lui, cu multe greutăţi".

Victor spune că stia că se va duce la armată şi se pregătise moral pentru aceasta. De câteva luni terminase şcoala de meserii şi nu a reuşit să se angajeze .Lucra cu ziua la compania la care făcuse practica, numai că acum nu mai era sudor, dar muncitor de rând în construcţii. Nevoia de bani l-a făcut să uite de meseria pe care o îndrăgise şi de care-şi legase atâtea speranţe. Muncea până seara tarziu, mai ales vara. Sâmbata şi duminica mai mergea prin mahala sa mai sudeze cate o ţeava sau o poartă din metal. Îi plăteau puţin căci îl considerau un începător...

Victor spune ca suda bine, mai ales în asemenea condiţii: fără costumaţie adecvată şi fără mască. Câteodată ochii i se umflau ca două cepe. Atunci o zi şedea acasă legat la ochi, cu un ştergar umed şi pur şi simplu plîngea fără voie.

Gândul de a merge la armată şi de a rămâne acolo îi venea din ce în ce mai des. I-ar fi plăcut să-şi satisfacă serviciul militar la grăniceri. I-ar fi plăcut chiar să muncească acolo. După ce a primit citaţia, a doua zi de dimineaţă s-a pomenit cu un militar în ogradă. Acesta venise să se asigure că viitorul recrut nu a fugit de acasă. L-a insoţit pe Victor la spital unde a trecut controlul medical. Victor era bucuros fiindcă cel care venise acasă îi spuse ca era potrivit pentru graniceri...

Dar mare îi fu mirarea şi supărarea când la sectia de recrutare i-au refuzat cererea. Tatal lui Victor fusese judecat câţiva ani în urmă. Victor, mâhnit şi decepţionat spune că tatăl său, direct şi indirect l-a împiedicat să-şi realizeze visul. Aceasta l-a motivat şi mai mult să facă armata şi să arate că el nu este la fel ca taică-său care a părăsit familia cand băiatul avea doar doi ani. De atunci nu mai ştie nimic de el. Mama lui Victor spune că la centrul de recrutare nu au ţinut cont de faptul că ei sunt divorţaţi legal de mai bine de 15 ani şi de faptul că Victor a crescut fără tată.

Acum, la petrecerea de armată, cu prietenii în jurul său Victor mărturiseşte ca s-a resemnat. „Merg să slujesc Patria", declară el tuturor mândru de viitorul statut al său. Dumitru Cherdivară, vărul său spune că Victor este un băiat liniştit şi îl sfătuieşte să rămână aşa şi după armată. „Armata o să-l disciplineze ca pe un adevărat bărbat", e de părere moş Grigore Condrea care mai spune că el a făcut armata trei ani.

Victor râde şi îi îndeamnă pe toţi să ridice paharul. Prietenii mai glumesc şi spun că vor avea grijă de prietena lui, Alexandra care îl aşteaptă în seara asta să treacă şi pe la ea... Dimineaţa, la Centrul de recrutare, Victor a venit printre ultimii. Era cam trist şi palid. „Cizme uşoare, Victore!".

Autor: Natalia Dabija



Comentariile vizitatorilor
Comentarii recente:
Nu exista comentarii la acest material.
Va rugăm să vă autentificaţi pentru a lăsa comentarii.
T