- Mariana Şlapac, vicepreşedinta AŞM: „Pentru distrugerea Chişinăului vechi, cineva ar fi trebuit să ajungă după gratii”, Angelina Olaru, 5 iulie 2011, 17:29
- Pandemia HIV/SIDA din Transnistria nu poate fi controlată, Angelina Olaru, Chisinau/Liudmila Koval, „Profsoiuznie Vesti”, Tiraspol, 23 iunie 2011, 11:38
- Bolnavii grav din regiunea transnistreană se tratează la Chişinău, Angelina Olaru, Chisinau/Liudmila Koval, „Profsoiuznie Vesti”, Tiraspol, 23 iunie 2011, 11:33
- Indiferent de cine va câştiga Primăria, activitatea ei va fi periclitată de lupta dintre partide, Antoniţa Fonari pentru Info-Prim Neo, 17 iunie 2011, 11:38
- Care sunt costurile şi pericolele inflaţiei?, Adrian Lupuşor, Centrul Analitic Independent "EXPERT-GRUP", 10 iunie 2011, 11:16
- Toate drumurile noastre sunt încurcate…, Victoria Paşenţeva, Râbniţa/Gheorghe Budeanu, Chişinău, 30 mai 2011, 17:44
Bătuţi de soartă şi de stat
Au crescut prin case de copii, internate şi şcoli de meserii cu speranţa că va veni cineva să-i ia acasă. Ajunşi la vârsta majoratului, părăsesc aceste instituţii pentru a-şi croi propriul drum în viaţă. La despărţire li se spune că sunt liberi să facă ce vor, că toată lumea e a lor, că totul de acum încolo depinde de ei. Însă ei nu ştiu că dincolo de poarta orfelinatului nu îi aşteaptă nimeni, că strada nu le poate fi casă, iar străinii prieteni. Singura avere a lor la despărţire de educatori şi de colegi sunt cinci mii de lei oferiţi drept indemnizaţie unică şi hainele de pe ei.
MACHI TAWARA
În poezia japoneză a anului 1987 a apărut un nume nou – Machi Tawara. Tânăra profesoară de liceu la vârsta doar de 24 de ani deodată devine cel mai popular poet din întreaga Japonie. Cartea ei de debut Jubileul salatei se editează şi reeditează în milioane de exemplare.
* * *
„Ce frig e!” O spui cu voce tare,
Fără să vrei. Şi deodată:
„Da, au sosit frigurile”. Cineva
Îţi răspunde şi se face mai cald
După aceste cuvinte, întâmplătoare.
* * *
„Deschideţi, deschideţi.”
Şopteşte mazărea verde,
Din borcanele ce stau în rând,
Pe poliţa din magazie,
Când se lasă noaptea.
* * *
Când ies dimineaţa în grădină
Şi din şirul de curpeni,
Rup prima roşie,
Dureros mi se strânge inima.
Din nou sunt acasă.
* * *
Fie că până în ziua de astăzi
Minţeam, păcăleam, simulam.
Astăzi toate acestea
Au devenit atât de mărunte.
În jur e doar marea.
* * *
De cum nu mai închid plicul
Şi înclei timbrul, deodată
Încep numărătoarea inversă.
Gonesc ceasornicul
În aşteptarea răspunsului.
* * *
Pe o scară din piatră,
Tot mai sus şi mai sus.
În zadar încerc
Să ţin pasul cu tine.
Ce des visez toate acestea...
* * *
Ce clar
Îmi amintesc zilele
Pe când eram iubită.
Acum întotdeauna sunt singură.
Acum pretutindeni sunt singură.
* * *
Amintirile
Sunt aidoma unei salate
Congelate şi reci ca gheaţa.
În nici un caz nu trebuie
Să le prea încălzeşti.
* * *
„Ce gustos e!”
Ai spus tu odată. Şi iată că
Pe data de şase iulie,
Înfrumuseţând masa de sărbătoare,
Celebrez jubileul salatei.
* * *
„O să te sun.”
„Aşteaptă...” Şi de ce, de ce,
Când îmi vorbeşti de dragoste,
Parcă îmi dai
Nişte ordine?
* * *
Cu creionul
Rotunjesc cuvintele apăsat,
Până se rupe hârtia:
„Poţi să iubeşti omul
Şi să nu-i crezi cu desăvârşire”.
* * *
Şi iar a venit sâmbăta.
Te aştept dintr-o obişnuinţă.
Fiindcă aşteptarea e hrana femeii.
Fără de ea, cum ar trăi?
* * *
În liniştea nopţii
A sunat telefonul.
Fericită, iau receptorul
Cineva la o oră atât de târzie
Şi-a amintit deodată de mine.
* * *
Îţi mai aminteşti cumva
Ce tare a răsunat motorul
Motocicletei tale
Când în dimineaţa de august
M-ai furat de-acasă?
* * *
Înfloreşte trandafirul
Şi habar nu are
Că doar peste o clipă-două
Va fi al meu.
Doar contra a patru yeni.
* * *
Ce aş mai putea să-mi doresc
Şi în ce să mai cred,
Când stăm lungiţi împreună,
Unul lângă altul,
Pe nisipul acesta cald?
* * *
Întrerupând tăcerea,
Tu atât de chinuitor
Îţi legi cuvintele...
Iar eu mă tot uit la tine
Şi mă bucur de timiditatea ta.
* * *
Eu deja ţi-am urat
Noapte bună.
Deci, până mâine
Pot trăi fără griji.
Fără să tresar la sunetul de telefon.
